Paștele în pustiul Sinai
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise în pustiul Sinai în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului, zicând: 2 „Fiii lui Israel să prăznuiască Paștele la vremea lui. 3 Să‑l prăznuiți la vremea lui, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, în amurg; să‑l prăznuiți după toate legile lui și după toate poruncile lui.” 4 Moise le‑a poruncit fiilor lui Israel să prăznuiască Paștele. 5 Și au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, în amurg, în pustiul Sinai; fiii lui Israel au făcut potrivit tuturor celor pe care i le poruncise DOMNUL lui Moise.
6 S‑a întâmplat că niște oameni care erau necurați din pricina unui mort și nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea s‑au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în ziua aceea. 7 Și oamenii aceia i‑au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort. De ce să fim împiedicați să aducem darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă , în mijlocul fiilor lui Israel?” 8 Moise le‑a răspuns: „Așteptați să văd ce vă poruncește DOMNUL!”
9 Și DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 10 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Dacă vreunul dintre voi sau dintre urmașii voștri va fi necurat din pricina unui trup neînsuflețit sau va fi într‑o călătorie lungă, să prăznuiască totuși Paștele în cinstea DOMNULUI; 11 în a paisprezecea zi a lunii a doua , în amurg, să‑l prăznuiască și să mănânce mielul cu azime și cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu frângă niciun os din el. Să‑l prăznuiască după toată porunca privitoare la Paște. 13 Omul care este curat și nu este în călătorie și care totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul lui, pentru că n‑a adus darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă ; omul acela își va purta pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Dacă un străin locuiește cu voi și prăznuiește Paștele în cinstea DOMNULUI, să se țină de legea Paștelui și de poruncile lui. O singură lege să aveți, atât pentru străin, cât și pentru băștinaș.»”
Călăuzirea prin nor
15 În ziua când a fost ridicat Lăcașul, norul a acoperit Lăcașul, Cortul Mărturiei, și, de seara până dimineața, a fost deasupra Cortului sub înfățișarea unui foc. 16 Totdeauna era așa: norul acoperea Cortul [ziua] și avea înfățișarea unui foc noaptea. 17 Când se ridica norul de deasupra Cortului, fiii lui Israel își ridicau tabăra; în locul în care se oprea norul, acolo poposeau și fiii lui Israel. 18 Fiii lui Israel își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI și poposeau după porunca DOMNULUI; câtă vreme norul zăbovea deasupra Lăcașului, își țineau și ei tabăra întinsă. 19 Când norul zăbovea deasupra Lăcașului mai multe zile, fiii lui Israel își îndeplineau îndatorirea față de DOMNUL și nu‑și ridicau tabăra. 20 Uneori, norul rămânea deasupra Lăcașului câteva zile, iar ei poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI. 21 Alteori, norul rămânea de seara până dimineața; dacă norul se ridica dimineața, atunci ridicau și ei tabăra; dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci ridicau și ei tabăra. 22 Dacă norul rămânea deasupra Lăcașului două zile sau o lună sau un anumit număr de zile, fiii lui Israel rămâneau în tabără și nu o ridicau; și, când se ridica norul, își ridicau și ei tabăra. 23 Poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI; își îndeplineau îndatorirea față de DOMNUL, după porunca DOMNULUI dată prin Moise.
Celebrarea Paștelui în Sinai
1 Domnul i-a vorbit lui Moise în deșertul Sinai, în prima lună a celui de-al doilea an după ce au ieșit din țara Egiptului, zicând: 2 „Fiii lui Israel să țină Paștele la vremea hotărâtă. 3 Să-l țină în a paisprezecea zi a acestei luni, între asfințit și întuneric, la vremea hotărâtă. Să-l țineți potrivit cu toate hotărârile și toate legile date cu privire la el“.
4 Moise le-a spus fiilor lui Israel să țină Paștele. 5 Ei au ținut Paștele în luna întâi, în a paisprezecea zi, între asfințit și întuneric, în deșertul Sinai. Fiii lui Israel au făcut așa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.
6 Au existat însă niște oameni care, fiind necurați din cauză că se atinseseră de un mort, n-au putut ține Paștele în ziua aceea.
Ei s-au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în aceeași zi 7 și i-au zis lui Moise :
‒ Noi suntem necurați din cauză că ne-am atins de un mort, dar de ce trebuie să fim împiedicați să aducem ofrandă Domnului la vremea hotărâtă, împreună cu ceilalți fii ai lui Israel?
8 Moise le-a zis:
‒ Așteptați până voi afla ce va porunci Domnul cu privire la voi.
9 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 10 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Dacă cineva dintre voi sau din generațiile voastre viitoare va fi necurat din cauză că s-a atins de un mort sau dacă va fi departe în călătorie, va putea totuși să țină Paștele Domnului. 11 Să-l țină în luna a doua, în a paisprezecea zi, între asfințit și întuneric. Să mănânce mielul de Paște cu azime și cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu-i zdrobească niciun os. Să țină Paștele în conformitate cu toate poruncile date cu privire la el. 13 Dar dacă cineva, deși este curat, nu-i plecat în călătorie și totuși se abține să țină Paștele, să fie nimicit din poporul lui pentru că n-a adus ofrandă Domnului la vremea hotărâtă. Un astfel de om își va purta pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Orice străin care locuiește între voi și dorește să sărbătorească Paștele Domnului, să facă acest lucru potrivit legii Paștelui, ținând cont de poruncile date cu privire la el. Să aveți o singură lege, atât pentru străin, cât și pentru băștinaș»“.
Norul de deasupra Tabernaculului
15 În ziua când a fost înălțat Tabernaculul, norul a acoperit Tabernaculul, Cortul Mărturiei. De seara până dimineața era deasupra Tabernaculului, arătând ca un foc. 16 Așa era tot timpul: ziua , norul acoperea Tabernaculul , iar noaptea arăta ca un foc. 17 Când norul se ridica de deasupra Cortului, fiii lui Israel porneau și, în locul unde se oprea norul, acolo își așezau tabăra fiii lui Israel. 18 La porunca Domnului fiii lui Israel porneau, și la porunca Domnului își așezau tabăra. Ei rămâneau în tabără atâtea zile cât norul stătea deasupra Tabernaculului. 19 Când norul rămânea mai multe zile deasupra Tabernaculului, fiii lui Israel își îndeplineau responsabilitatea dată de Domnul și nu porneau. 20 Uneori norul rămânea un număr mai mic de zile deasupra Tabernaculului; la porunca Domnului rămâneau în tabără și la porunca Domnului porneau. 21 Uneori norul rămânea de seara până dimineața, astfel că ei porneau dimineața, când norul se ridica. Dacă norul rămânea o zi și o noapte, ei porneau atunci când se ridica. 22 Dacă norul rămânea deasupra Tabernaculului două zile sau o lună sau mai multe zile, fiii lui Israel rămâneau în tabără și nu porneau. Ei porneau când acesta se ridica. 23 La porunca Domnului își așezau tabăra și la porunca Domnului porneau. Ei își îndeplineau responsabilitatea dată de Domnul, potrivit cu porunca Domnului dată prin Moise.