1 Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s‑a dat cheia fântânii Adâncului 2 și a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s‑a ridicat fum ca fumul unui cuptor mare, încât soarele și văzduhul s‑au întunecat de fumul fântânii. 3 Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ și li s‑a dat putere ca puterea scorpionilor de pe pământ. 4 Li s‑a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n‑aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. 5 Li s‑a dat putere nu să‑i omoare, ci să‑i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul pricinuit de scorpion, când înțeapă un om. 6 În acele zile, oamenii vor căuta moartea și cu niciun chip n‑o vor găsi; își vor dori să moară, și moartea va fugi de ei.
7 Lăcustele semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe cap aveau un fel de cununi ca de aur, iar fețele lor păreau fețe de oameni. 8 Aveau părul ca părul de femeie și dinții lor erau ca ai leilor. 9 Aveau platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care‑l făceau aripile lor era ca vuietul carelor trase de mulți cai care se avântă în luptă. 10 Aveau cozi ca de scorpion, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea lor de a‑i vătăma pe oameni cinci luni. 11 Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreiește se cheamă Abadon , iar pe grecește, Apolion .
12 Primul vai a trecut. Iată că mai vin încă două vaiuri după el.
13 Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu am auzit un glas 14 zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă‑i pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare, Eufrat!” 15 Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. 16 Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreți ; le‑am auzit numărul. 17 Și iată cum mi s‑au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, hiacintul și pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșea foc, fum și pucioasă. 18 A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, fumul și pucioasa care ieșeau din gurile lor. 19 Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau.
20 Ceilalți oameni, care n‑au fost uciși de aceste urgii, nu s‑au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21 Și nu s‑au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrâul lor, nici de hoțiile lor.
1 Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I-a fost dată cheia fântânii spre Adânc. 2 A deschis fântâna spre Adânc, și din fântână a ieșit fum, ca fumul dintr-un cuptor mare. Soarele și atmosfera s-au întunecat din cauza fumului din fântână. 3 Din fum au ieșit pe pământ lăcuste, cărora le-a fost dată o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului. 4 Li s-a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi și nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au pe frunțile lor sigiliul lui Dumnezeu. 5 Nu li s-a dat voie să-i omoare, ci doar să-i chinuiască timp de cinci luni. Chinul pe care-l provocau era precum chinul provocat de un scorpion când înțeapă un om. 6 În zilele acelea, oamenii vor căuta moartea, dar n-o vor găsi; vor tânji să moară, dar moartea va fugi de ei.
7 Înfățișarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiți pentru război, iar pe capete aveau ceva ca niște coroane care păreau de aur. Fețele lor erau ca niște fețe de oameni; 8 aveau părul ca părul de femeie, iar dinții ca de leu. 9 Aveau armuri ca niște armuri de fier, iar zgomotul făcut de aripile lor era ca zgomotul unor care trase de mulți cai care aleargă în război. 10 Aveau cozi, ca scorpionii, și ace; și în cozile lor le stătea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni. 11 Aveau peste ele ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este Abaddon, iar în greacă are numele de Apollyon .
12 Primul „vai“ s-a dus. Iată că mai vin încă două „vaiuri“.
13 Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14 zicând celui de-al șaselea înger care avea trâmbița: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legați la Râul cel Mare, Eufrat!“. 15 Cei patru îngeri, care fuseseră pregătiți chiar pentru ora, ziua, luna și anul acela , au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. 16 Numărul soldaților cavaleriei era de douăzeci de mii de ori zece mii; am auzit numărul lor.
17 Iată cum am văzut în vedenie caii și pe cei care-i călăreau: aveau armuri de un roșu aprins, albastru vinețiu și galben ca sulful. Capetele cailor erau ca niște capete de lei, iar din gurile lor ieșeau foc, fum și sulf. 18 A treia parte din oameni a fost omorâtă prin aceste trei urgii, și anume prin focul, fumul și sulful care ieșeau din gurile cailor . 19 Puterea cailor era în gurile și în cozile lor, căci cozile lor erau asemenea șerpilor, având capete cu care făceau rău.
20 Oamenii care au mai rămas, și anume cei care nu au fost omorâți de aceste urgii, nu s-au pocăit de lucrările mâinilor lor, acelea de a nu se mai închina demonilor și idolilor de aur, argint, bronz, piatră și lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21 Și nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de preacurvia lor și nici de furturile lor.