1 Întreb atunci: nu cumva Și‑a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Și‑a lepădat poporul , pe care l‑a cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: 3 Doamne, pe profeții Tăi i‑au omorât, altarele Tale le‑au dărâmat; am rămas numai eu și caută să‑mi ia viața ? 4 Dar ce‑i răspunde Dumnezeu? Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și‑au plecat genunchiul înaintea lui Baal. 5 Tot așa , și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. 6 Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n‑ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n‑ar mai fi faptă.] 7 Ce urmează deci? Că Israel n‑a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, 8 după cum este scris:
Dumnezeu le‑a dat un duh de amorțire ,
ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n‑audă ,
până în ziua de astăzi.
9 Și David zice:
Facă‑se masa lor cursă și laț,
prilej de cădere și de plată dreaptă.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă
și spinarea să li se încovoaie mereu.
11 Întreb deci: S‑au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel ; 12 și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor! 13 V‑o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14 doar‑doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și‑i voi mântui pe unii din ei. 15 Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? 16 Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu , deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18 nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19 Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” 20 Bine spus : din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare – nu te îngâmfa, ci teme‑te ! 21 Căci dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. 22 Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu! 23 Dar și aceia, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să‑i altoiască din nou. 24 Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr‑un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într‑un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.
25 Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți , nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită până la plinătatea întoarcerii neamurilor. 26 Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris:
Izbăvitorul va veni din Sion
și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta va fi legământul dintre mine și ei ,
când voi înlătura păcatele lor.
28 În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți de dragul părinților lor. 29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă . 30 După cum voi, odinioară , n‑ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, 31 tot astfel, acum, ei n‑au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i‑a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți.
33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!
Cât de nepătrunse sunt judecățile Sale
și cât de neînțelese sunt căile Sale!
34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Său?
35 Cine I‑a dat ceva întâi,
ca să primească înapoi de la El?
36 Din El , prin El și pentru El
sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin!
Rămășița lui Israel
1 Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Și-a respins poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
3 „Doamne, Ți-au ucis profeții,
Ți-au dărâmat altarele.
Numai eu singur am mai rămas,
iar ei încearcă să-mi ia viața“ .
4 Dar ce i-a răspuns Dumnezeu?
„Mi-am păstrat șapte mii de bărbați
care nu și-au plecat genunchiul
înaintea lui Baal“ .
5 Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului, 6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. 7 Ce putem spune atunci? Israel n-a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți, 8 așa cum este scris:
„Dumnezeu le-a dat un duh de adormire,
ochi să nu vadă
și urechi să nu audă,
până în ziua de azi“ .
9 Iar David spune:
„Să li se prefacă masa într-o capcană, într-un laț,
într-o cursă și o răsplătire pe măsură !
10 Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă!
Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“ .
Mântuirea națiunilor
11 Prin urmare, întreb: s-au împiedicat ei în așa fel, încât să cadă pentru totdeauna? În niciun caz, ci, datorită alunecării lor, mântuirea a ajuns la neevrei, pentru a-i face pe israeliți geloși. 12 Deci, dacă alunecarea lor a fost bogăție pentru lume, iar înfrângerea lor a fost bogăție pentru neevrei, cu cât mai mult va fi întoarcerea lor deplină?
13 Acum vă vorbesc vouă, neevreilor: întrucât sunt apostol al neevreilor, eu îmi glorific slujirea, 14 încercând cumva să stârnesc gelozia poporului meu și să-i salvez astfel pe unii dintre ei. 15 Căci, dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți? 16 Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatul este sfânt . Și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte .
17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina și rodnicia măslinului, 18 nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește-ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“. 20 Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Prin urmare, nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!
22 Uită-te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui . Altfel, și tu vei fi tăiat. 23 Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou. 24 Căci, dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!
Întregul Israel va fi mântuit
25 Căci nu vreau să nu știți taina aceasta, fraților, ca să nu credeți în voi înșivă că sunteți înțelepți: o parte din Israel a căzut în împietrire, până când va intra numărul complet al neevreilor. 26 Și atunci tot Israelul va fi mântuit, așa cum este scris:
„Eliberatorul va veni din Sion;
El va îndepărta lipsa de evlavie de la Iacov.
27 Acesta este legământul Meu cu ei,
când le voi înlătura păcatele“ .
28 În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor. 29 Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret. 30 Căci așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum vi s-a arătat milă prin neascultarea acestora, 31 tot astfel și ei sunt acum neascultători, pentru ca, prin mila arătată vouă, să poată primi și ei acum milă. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să aibă milă de toți.
Laudă lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!
34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Lui?“
35 „Cine I-a dat mai întâi ceva,
ca El să fie nevoit să-i dea înapoi?“
36 Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria în veci! Amin.