Israeliții și neamurile în planul lui Dumnezeu
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; conștiința îmi este martoră prin Duhul Sfânt 2 că am o mare tristețe și o durere necurmată în inimă. 3 Căci mi‑aș fi dorit să fiu eu însumi anatema , despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. 4 Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele , darea Legii, slujirea preoțească , făgăduințele, 5 se trag din patriarhi și tot din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6 Dar nu este ca și când ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toți cei din Israel sunt Israel. 7 Nici copiii lui Avraam nu sunt toți sămânța lui Avraam, ci este scris : În Isaac sămânța ta va avea un nume . 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți sămânță. 9 Căci cuvântul acesta este o făgăduință: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu .
10 Și nu doar atât; și cu Rebeca a fost la fel, după ce a rămas însărcinată de la un singur om, părintele nostru Isaac. 11 Căci, deși gemenii nu se născuseră încă și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare hotărârea și alegerea lui Dumnezeu, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – 12 Rebecăi i s‑a spus: Cel mai mare va fi rob celui mai mic , 13 după cum este scris: Pe Iacov l‑am iubit, iar pe Esau l‑am urât.
14 Deci ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El i‑a zis lui Moise: Voi avea milă de cine vreau să am milă și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur. 16 Așadar, nu ține de cine vrea sau de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17 Fiindcă Scriptura îi spune lui Faraon: Tocmai de aceea te‑am ridicat: ca să‑Mi arăt în tine puterea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul . 18 Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai aduce învinuire? Căci voinței Lui cine poate să‑i stea împotrivă?” 20 Dar, mai degrabă, omule, cine ești tu, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare îi va zice vasul de lut olarului: „De ce m‑ai făcut așa?” 21 Nu are olarul stăpânire asupra lutului ca din același bulgăre să facă un vas de cinste și unul de ocară? 22 Și dacă Dumnezeu, vrând să‑Și arate mânia și să‑Și descopere puterea, a răbdat îndelung niște vase ale mâniei, hărăzite pieirii, 23 ca să‑Și descopere bogăția slavei față de niște vase ale îndurării, pe care le‑a pregătit mai dinainte pentru slavă? 24 Aceste vase suntem noi , pe care ne‑a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25 după cum spune în Osea:
Voi chema popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu
și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.
26 Și în loc să li se zică: „Voi nu sunteți poporul Meu”,
se vor chema fii ai Dumnezeului celui viu.
27 Isaia, pe de altă parte, strigă cu privire la Israel:
Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării ,
numai rămășița va fi mântuită.
28 Căci Domnul va împlini pe deplin și repede,
pe pământ, cuvântul Lui.
29 Și cum zisese Isaia mai înainte:
Dacă nu ne‑ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.
30 Deci ce vom zice? Neamurile , care nu urmăreau să fie îndreptățite, au fost îndreptățite: au căpătat o dreptate care vine prin credință. 31 Israel însă, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la Lege. 32 De ce? Pentru că n‑a căutat‑o prin credință, ci prin fapte. S‑a lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris:
Iată, pun în Sion o piatră de poticnire
și o stâncă de cădere,
și cel care crede în El
nu va fi dat de rușine .
Râvna lui Pavel pentru Israel
1 Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește pentru mine, prin Duhul Sfânt, 2 că am o mare întristare și o durere continuă în inimă. 3 Căci aș vrea, mai degrabă , să fiu eu însumi anatema, despărțit de Cristos, de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup, 4 care sunt israeliți. Ale lor sunt înfierea, gloria, legămintele, darea Legii, închinarea de la Templu și promisiunile. 5 Ai lor sunt patriarhii și din ei a venit , după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.
Alegerea suverană a lui Dumnezeu
6 Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel 7 și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt descendenții lui, ci, așa cum este scris : „Prin Isaac își vor primi numele descendenții tăi“ . 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca descendenți. 9 Căci mesajul promisiunii a fost acesta: „La anul, cam în aceeași perioadă, voi veni, iar Sara va avea un fiu“ .
10 Dar nu numai atât, ci și Rebeca a primit o promisiune , când a rămas însărcinată o singură dată prin Isaac, strămoșul nostru. 11 Căci, deși gemenii nu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă), 12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr“ . 13 Așa cum este scris:
„Pe Iacov l-am iubit,
dar pe Esau l-am respins“ .
14 Prin urmare, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz! 15 Căci lui Moise i-a spus:
„Eu voi avea milă
de cel ce vreau să am milă
și voi fi binevoitor
cu cel ce vreau să fiu binevoitor“ .
16 Prin urmare, nu depinde de cel ce dorește, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, Care are milă. 17 Căci Scriptura îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat tocmai pentru scopul acesta: ca să-Mi arăt în tine puterea Mea și, astfel, Numele Meu să fie proclamat pe întreg pământul“ . 18 Astfel, El are milă de cine dorește și împietrește pe cine dorește.
19 Dar îmi vei zice: „Atunci, de ce mai învinovățește? Căci cine se poate împotrivi voii Lui?“. 20 Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu? Oare vasul de lut îi va spune celui care l-a făcut: „De ce m-ai făcut așa?“ . 21 Sau nu are olarul autoritate peste lut, ca să facă, din același bulgăre de lut, un vas pentru o întrebuințare de cinste, iar altul pentru o întrebuințare lipsită de cinste?
22 Dar dacă Dumnezeu, dorind să-Și arate mânia și să-Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere, 23 pentru a-Și face cunoscută bogăția gloriei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie? 24 Astfel, El ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neevrei. 25 Așa cum spune în Osea:
„Pe cel ce nu era poporul Meu
îl voi numi «Popor al Meu»,
și pe cea care nu era iubită,
o voi numi «Iubit㻓 .
26 Și
„În locul unde li s-a spus:
«Voi nu sunteți poporul Meu!»,
acolo vor fi numiți
«fii ai Dumnezeului celui Viu»“ .
27 Iar Isaia strigă despre Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel
ar fi ca nisipul mării,
doar rămășița va fi mântuită.
28 Căci Domnul va duce la îndeplinire
pe deplin și repede
cuvântul rostit asupra pământului“ .
29 Și, așa cum a spus deja Isaia:
„Dacă Domnul Oștirilor
nu ne-ar fi lăsat niște urmași,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne-am fi asemănat cu Gomora“ .
Necredința lui Israel
30 Și atunci ce vom spune? Neevreii, care nu umblau după dreptate, au obținut o dreptate, și anume o dreptate care se obține prin credință. 31 Însă Israel, care umbla după o lege a dreptății, n-a ajuns la această lege. 32 De ce? Pentru că n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra care le-a fost o piedică, 33 așa cum este scris:
„Iată, așez în Sion o Piatră
de care se vor împiedica
și o Stâncă din cauza căreia vor cădea.
Însă cel ce crede în El
nu va fi făcut de rușine“ .