Familia lui Elimelec pleacă în Moab
1 Pe vremea judecătorilor , a fost o foamete în țară. Un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu nevasta și cei doi fii ai lui să locuiască pentru o vreme în țara Moabului . 2 Bărbatul se numea Elimelec, nevasta lui se numea Naomi, iar cei doi fii ai lui se numeau Mahlon și Chilion: erau efratiți , din Betleemul lui Iuda. Ei au ajuns în țara Moabului și au rămas acolo. 3 Elimelec, bărbatul lui Naomi, a murit și ea a rămas cu cei doi fii ai ei, 4 care și‑au luat neveste moabite. Una se numea Orpa, iar cealaltă se numea Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani, 5 Mahlon și Chilion au murit și ei, iar femeia a rămas fără cei doi copii și fără bărbat.
Rut rămâne cu Naomi
6 Apoi, ea și nurorile ei s‑au ridicat să se întoarcă din țara Moabului, căci auziseră în țara Moabului că DOMNUL Și‑a cercetat poporul și i‑a dat pâine. 7 Naomi a ieșit din locul în care se afla și, împreună cu cele două nurori ale ei, a pornit la drum, ca să se întoarcă în țara lui Iuda. 8 Dar Naomi le‑a zis celor două nurori ale ei: „Faceți cale întoarsă, fiecare la casa mamei ei! DOMNUL să vă arate bunătate, după cum ați arătat și voi față de cei care au murit și față de mine! 9 Să vă ajute DOMNUL să găsiți odihnă fiecare în casa unui bărbat!” Apoi le‑a sărutat. Ele au ridicat glasul, au plâns 10 și i‑au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!” 11 Naomi a zis: „Întoarceți‑vă, fiicele mele! La ce bun să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântece, ca să vă poată fi bărbați? 12 Întoarceți‑vă, fiicele mele! Mergeți, căci eu sunt prea bătrână ca să mai am bărbat! Chiar dacă aș zice: «Mai am nădejde», chiar dacă în noaptea aceasta aș avea un bărbat și aș naște fii, 13 ați mai aștepta voi până ar crește ei? Ați vrea să rămâneți nemăritate până atunci ? Nu, fiicele mele! Eu sunt mai amărâtă decât voi, pentru că mâna DOMNULUI s‑a întins împotriva mea.” 14 Atunci, ele și‑au ridicat iarăși glasul și au plâns. Orpa a sărutat‑o pe soacră‑sa de rămas‑bun , dar Rut s‑a ținut strâns de ea.
15 Naomi i‑a zis: „Iată, cumnata ta s‑a întors la poporul ei și la dumnezeii ei. Întoarce‑te după cumnata ta!” 16 Rut a răspuns:
„Nu stărui de mine să te părăsesc
și să mă întorc de la tine!
Căci, încotro vei merge tu, voi merge și eu,
unde vei locui tu, voi locui și eu,
poporul tău va fi poporul meu
și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.
17 Unde vei muri tu, voi muri și eu
și acolo voi fi îngropată.
Facă‑mi DOMNUL ce o vrea,
dar numai moartea mă va despărți de tine!”
18 Naomi , văzând‑o hotărâtă să meargă cu ea, n‑a mai stăruit. 19 Au călătorit amândouă până ce au ajuns la Betleem. Pe când intrau în Betleem, toată cetatea s‑a pus în mișcare din pricina lor și femeile ziceau: „Aceasta este Naomi ?” 20 Ea le‑a zis: „Nu‑mi mai ziceți Naomi ; ziceți‑mi Mara , căci Cel Atotputernic m‑a umplut de amărăciune! 21 Am plecat în belșug, dar acum cu mâinile goale mă aduce înapoi DOMNUL. De ce să‑mi ziceți Naomi, dacă DOMNUL a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus nenorocirea asupra mea?”
22 Astfel s‑a întors Naomi din țara Moabului; s‑a întors împreună cu nora sa Rut, moabita. Au ajuns la Betleem pe când începea seceratul orzului.
Naomi și Rut
1 Pe vremea când judecau judecătorii, a fost o foamete în țară. Atunci, un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai săi să locuiască temporar în câmpiile Moabului. 2 Bărbatul se numea Elimelek, soția lui se numea Naomi, iar cei doi fii ai săi se numeau Mahlon și Chilion. Ei erau efratiți din Betleemul lui Iuda. Când au ajuns în câmpiile Moabului, s-au stabilit acolo.
3 Însă Elimelek, soțul lui Naomi, a murit, și ea a rămas astfel singură cu cei doi fii ai ei. 4 Aceștia s-au căsătorit cu moabite; numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte era Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani, 5 cei doi, adică Mahlon și Chilion, au murit și ei, astfel încât femeia a rămas singură, fără cele două odrasle ale ei și fără soțul său. 6 Atunci ea s-a ridicat, împreună cu nurorile ei, ca să se întoarcă acasă din câmpiile Moabului, căci, în timp ce era în regiunea Moabului, auzise că Domnul Își cercetase poporul și îi dăduse hrană. 7 Ea a ieșit din locul în care se afla, iar cele două nurori ale ei erau cu ea. Și au plecat la drum ca să se întoarcă în țara lui Iuda.
8 Naomi le-a zis totuși celor două nurori ale ei:
‒ Plecați! Întoarceți-vă fiecare la casa mamei sale! Domnul să Se poarte față de voi cu bunătatea cu care și voi v-ați purtat față de cei ce au murit și față de mine! 9 Să dea Domnul ca fiecare dintre voi să găsească odihnă în casa viitorului soț!
Apoi le-a sărutat, iar ele și-au ridicat glasul și au plâns.
10 Ele i-au zis:
‒ Nu! Vom merge cu tine la poporul tău.
11 Dar Naomi a răspuns:
‒ Întoarceți-vă, fetele mele! De ce să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântecul meu, care să vă fie apoi soți? 12 Întoarceți-vă, fetele mele! Plecați! Căci eu sunt prea bătrână să mă mai mărit. Chiar dacă aș zice că mai este speranță pentru mine, chiar dacă m-aș mărita în noaptea aceasta și aș naște fii, 13 ați aștepta voi până s-ar face mari? V-ați păstra voi pentru ei, fără să vă măritați? Nu, fetele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, căci mâna Domnului s-a întins împotriva mea.
14 Ele și-au ridicat glasul și au plâns din nou. Orpa a sărutat-o pe soacra sa și a plecat, dar Rut s-a ținut de ea.
15 Naomi a zis:
‒ Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei. Du-te și tu după cumnata ta.
16 Rut a răspuns:
‒ Nu insista să te părăsesc și să plec de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. 17 Unde vei muri tu, voi muri și eu, și tot acolo voi fi și îngropată. Domnul să Se poarte cu mine cu toată asprimea dacă altceva, în afară de moarte, mă va despărți de tine!
18 Văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să-i mai vorbească astfel . 19 Cele două au călătorit până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, în toată cetatea a fost multă forfotă pe seama lor.
Femeile se întrebau:
‒ Aceasta este Naomi?
20 Ea le-a zis:
‒ Nu mă mai numiți Naomi, ci numiți-mă Mara, pentru că Cel Atotputernic m-a amărât mult. 21 Când am plecat aveam de toate, dar Domnul m-a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, de vreme ce Domnul a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus necazul asupra mea?
22 Așa s-a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut, nora ei. Ele au sosit în Betleem, tocmai când începea seceratul orzului.