1 Acestea sunt cuvintele pe care le‑a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan , în pustiu, în Arava , față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di‑Zahab. 2 (Unsprezece zile durează călătoria de la Horeb până la Cadeș‑Barnea, pe drumul spre muntele Seir.)
Plecarea de la Sinai
3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în prima zi a lunii, Moise le‑a spus fiilor lui Israel tot ce‑i poruncise DOMNUL cu privire la ei, 4 după ce i‑a bătut pe Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon, și pe Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot și la Edrei . 5 Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta, zicând: 6 „DOMNUL, Dumnezeul nostru, ne‑a vorbit la Horeb astfel: «Destul ați locuit pe muntele acesta! 7 Întoarceți‑vă și porniți la drum! Străbateți muntele amoriților și toate locurile din vecinătatea lui – Arava, ținutul muntos, Șefela, Neghev și țărmul mării –, țara canaaniților și Libanul, până la Râul cel Mare, râul Eufrat! 8 Iată că v‑am pus țara înainte: intrați și luați în stăpânire această țară pe care DOMNUL le‑a jurat părinților voștri – lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov – că le‑o va da lor și seminței lor după ei!»
Alegerea judecătorilor
9 În vremea aceea, v‑am spus astfel: «Nu vă pot purta singur. 10 DOMNUL, Dumnezeul vostru, v‑a înmulțit, și iată‑vă azi ca stelele cerului de mulți . 11 DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri , să vă sporească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum v‑a făgăduit! 12 Cum să port eu singur greutățile, poverile și neînțelegerile voastre? 13 Alegeți‑vă niște bărbați înțelepți, pricepuți și respectați din semințiile voastre, și‑i voi pune în fruntea voastră!» 14 Voi mi‑ați răspuns și ați zis: «Ce spui tu să facem este un lucru bun.»
15 I‑am luat atunci pe capii semințiilor voastre, bărbați înțelepți și respectați, și i‑am pus în fruntea voastră ca mai‑mari peste mii, mai‑mari peste sute, mai‑mari peste cincizeci, mai‑mari peste zeci și, de asemenea, ca dregători peste semințiile voastre. 16 Le‑am poruncit, în vremea aceea, judecătorilor voștri, zicând: «Ascultați‑i pe frații voștri și judecați cu dreptate pricina pe care un om o are cu fratele lui sau cu un străin! 17 Nu căutați la fața oamenilor, când judecați; ascultați‑l atât pe cel mic, cât și pe cel mare; nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu ! Iar pricina care este prea grea pentru voi s‑o aduceți înaintea mea, ca s‑o aud!» 18 V‑am poruncit în vremea aceea tot ce aveați de făcut.
Răzvrătirea de la Cadeș‑Barnea
19 Am plecat din Horeb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l‑ați văzut; am luat drumul spre muntele amoriților, cum ne poruncise DOMNUL, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cadeș‑Barnea. 20 Și eu v‑am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care DOMNUL, Dumnezeul nostru, ni‑l dă nouă. 21 Iată că DOMNUL, Dumnezeul tău, îți pune țara înainte; suie‑te și ia‑o în stăpânire, cum ți‑a spus DOMNUL, Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!» 22 Voi v‑ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem niște bărbați înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă vești despre drumul pe care ne vom sui în ea și despre cetățile în care vom ajunge.» 23 Părerea aceasta mi s‑a părut bună și am luat dintre voi doisprezece bărbați, câte unul din fiecare seminție. 24 Ei au pornit, au luat‑o spre munți, au ajuns la pârâul Eșcol și au iscodit țara . 25 Au luat în mâinile lor din roadele țării și le‑au adus la noi; ne‑au adus vești și au zis: «Țara pe care ne‑o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru, este bună .»
26 Dar voi n‑ați vrut să urcați și v‑ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI, Dumnezeului vostru. 27 Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: «DOMNUL ne urăște și ne‑a scos din țara Egiptului ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne‑au înmuiat inima, zicând: ‘Poporul acela este mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; chiar și fii ai anachimilor am văzut acolo.’» 29 Eu v‑am zis: «Să nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei! 30 DOMNUL, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, va lupta El Însuși pentru voi, după cum a făcut‑o pentru voi în Egipt, sub ochii voștri, 31 și în pustiul pe care l‑ai văzut și în care DOMNUL, Dumnezeul tău, te‑a purtat așa cum își poartă un om fiul, tot drumul pe care l‑ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta.» 32 Totuși, voi n‑ați avut încredere în DOMNUL, Dumnezeul vostru, 33 Cel care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: într‑un foc noaptea, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într‑un nor ziua.
34 DOMNUL a auzit glasul cuvintelor voastre, S‑a mâniat și a jurat , zicând: 35 «Niciunul din bărbații aceștia, din generația aceasta rea, nu va vedea țara cea bună pe care am jurat că le‑o voi da părinților voștri, 36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea; țara în care a mers le‑o voi da lui și fiilor lui, pentru că L‑a urmat pe DOMNUL în totul.»
37 DOMNUL S‑a mâniat și pe mine din pricina voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iosua , fiul lui Nun, cel ce stă înaintea ta , va intra în ea; întărește‑l , căci el va da țara ca moștenire lui Israel. 39 Iar copilașii voștri, despre care ați zis că vor ajunge o pradă, și fiii voștri, care azi nu deosebesc binele de rău , ei vor intra acolo; da, lor le‑o voi da și ei o vor lua în stăpânire. 40 Dar voi întoarceți‑vă și plecați în pustiu, pe drumul către Marea Roșie!»
41 Voi ați răspuns și mi‑ați zis: «Am păcătuit împotriva DOMNULUI! Ne vom sui și vom lupta, întocmai cum ne‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul nostru.» Și v‑ați încins fiecare armele de luptă și v‑ați încumetat să vă suiți pe munte. 42 DOMNUL mi‑a zis: «Spune‑le: ‘Nu vă suiți la luptă, ca să nu fiți bătuți de vrăjmașii voștri, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru!’» 43 Eu v‑am spus, dar n‑ați ascultat. V‑ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI, v‑ați semețit și v‑ați urcat pe munte. 44 Atunci, amoriții, locuitorii acestui munte, v‑au ieșit înainte și v‑au urmărit cum fac albinele ; v‑au bătut din Seir până la Horma. 45 Voi v‑ați întors și ați plâns înaintea DOMNULUI, dar DOMNUL nu v‑a ascultat glasul și n‑a luat aminte la voi. 46 Și ați rămas la Cadeș, unde ați locuit multă vreme.
ADUCERI AMINTE ȘI ÎNDEMNURI
CAPITOLELE 1—11
(Deuteronomul 8:2Deuteronomul 3.)Moise vorbește dincolo de Iordan
1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2 (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.) 3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4 Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei . 5 Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta și a zis: 6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb , zicând: ‘Ați locuit destulă vreme în muntele acesta. 7 Întoarceți-vă și plecați; duceți-vă la muntele amoriților și în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe țărmul mării, în țara canaaniților și în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8 Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, Avraam , Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.’
Cum a pus judecători
9 În vremea aceea, v-am spus : ‘Eu nu vă pot purta singur. 10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit, și azi sunteți foarte mulți la număr, ca stelele cerului. 11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă mărească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit! 12 Cum aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre? 13 Luați din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți și-i voi pune în fruntea voastră.’ 14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ 15 Am luat atunci pe căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre. 16 Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ‘Să ascultați pe frații voștri și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17 Să nu căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Și când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți înaintea mea, ca s-o aud.’ 18 Așa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut.
De la Horeb la Cades-Barnea
19 Am plecat din Horeb și am străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cades-Barnea. 20 Și eu v-am zis: ‘Ați ajuns la muntele amoriților pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta.’ 22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: ‘Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în care vom ajunge.’ 23 Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție. 24 Ei au plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara. 25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: ‘Bună țară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’ 26 Dar voi n-ați vrut să vă suiți în ea și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 27 Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: ‘Pentru că ne urăște , de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo și copii de-ai lui Anac.»’ 29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântați și nu vă fie frică de ei. 30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.’ 31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta. 32 Cu toate acestea, voi n-ați avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru, 33 care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeți, și ziua într-un nor. 34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat zicând: 35 ‘Niciunul din bărbații care fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36 afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers o voi da lui și copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’ 37 Domnul S-a mâniat și pe mine din pricina voastră și a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iosua , fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l , căci el va pune pe Israel în stăpânirea țării aceleia. 39 Și pruncii voștri, despre care ați zis: «Vor fi de jaf!», și fiii voștri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da și ei o vor stăpâni. 40 Dar voi, întoarceți-vă și plecați în pustie, înspre Marea Roșie.’ 41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: ‘Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Și v-ați încins fiecare armele și v-ați încumetat să vă suiți pe munte. 42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu vă suiți și nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri.»’ 43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v-ați suit semeți pe munte. 44 Atunci amoriții, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieșit înainte și v-au urmărit ca albinele ; v-au bătut din Seir până la Horma. 45 La întoarcerea voastră, ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și n-a luat aminte la voi. 46 Și așa ați rămas la Cades, unde ați stat multă vreme.