Pilda judecătorului nedrept
1 Isus le‑a spus o pildă despre faptul că trebuie să se roage mereu și să nu renunțe. 2 El le‑a zis: „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, iar de oameni nu se rușina. 3 În cetatea aceea era și o văduvă, care tot venea la el și‑i zicea: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!» 4 O vreme el nu a vrut, dar, în cele din urmă, și‑a zis în sinea lui: «Cu toate că de Dumnezeu nu mă tem, iar de oameni nu mă rușinez, 5 totuși, pentru că văduva aceasta mă tot supără, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească la nesfârșit.»” 6 Domnul a adăugat: „Ați auzit ce zice judecătorul nedrept. 7 Și Dumnezeu nu va face oare dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, deși zăbovește față de ei? 8 Vă spun că degrabă le va face dreptate. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9 Pentru unii care credeau despre ei înșiși că sunt drepți și‑i disprețuiau pe ceilalți a rostit pilda aceasta: 10 „Doi oameni s‑au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11 Fariseul stătea în picioare și se ruga astfel în sinea lui: «Dumnezeule , Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hapsân, nedrept, adulter, sau chiar ca vameșul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig.» 13 Însă vameșul stătea la o oarecare depărtare și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept , zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14 Vă spun că omul acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, nu celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”
Isus și copiii
(Matei 19:13‑15. Marcu 10:13‑16)15 I‑au adus și copilași, ca să Se atingă de ei. Ucenicii, văzând aceasta , îi certau. 16 Dar Isus i‑a chemat, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17 Adevărat vă spun: cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”
Bogatul care căuta viața veșnică
(Matei 19:16‑30. Marcu 10:17‑31)18 Un anume conducător L‑a întrebat pe Isus , zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19 „De ce Mă numești «bun»?” , i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20 Știi poruncile: «Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.» ” 21 El a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea [mea].” 22 Când a auzit, Isus i‑a răspuns: „Un lucru îți mai lipsește: vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 23 Când a auzit el aceste cuvinte , s‑a întristat nepus, căci era foarte bogat.
24 Când l‑a văzut Isus atât de trist, a zis: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! 25 Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26 Cei ce‑L ascultau au zis: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27 Isus a răspuns: „Ce e cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28 Atunci , Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat!” 29 Dar Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, soție, frați, părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30 și să nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul care vine, viața veșnică.”
Isus vestește a treia oară moartea și învierea Sa
(Matei 20:17‑19. Marcu 10:32‑34)31 Isus i‑a luat deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim și se va împlini tot ce a fost scris prin profeți despre Fiul Omului. 32 Va fi dat în mâinile păgânilor și va fi batjocorit, ocărât și scuipat, 33 iar după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia.” 34 Ei n‑au înțeles nimic, căci lucrul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele spuse.
Vindecarea unui orb la Ierihon
(Matei 20:29‑34. Marcu 10:46‑52)35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Auzind mulțimea trecând, a întrebat ce este. 37 I‑au dat de veste că trece Isus Nazarineanul. 38 Și el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Isus S‑a oprit și a poruncit să‑l aducă la El. Când s‑a apropiat, l‑a întrebat: 41 „Ce vrei să fac pentru tine?” „Doamne”, a răspuns el, „să‑mi recapăt vederea!” 42 Și Isus i‑a zis: „Recapătă‑ți vederea! Credința ta te‑a mântuit.” 43 Îndată, el și‑a recăpătat vederea și a mers după Isus , slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul, văzând aceasta , I‑a dat laudă lui Dumnezeu.
Pilda judecătorului nedrept
1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase. 2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina. 3 În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’ 4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez, 5 totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’” 6 Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept? 7 Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? 8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9 A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți. 10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș. 11 Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule , Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ 13 Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ 14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.”
Copilașii
15 I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 16 Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei. 17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.”
Tânărul bogat
18 Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19 „Pentru ce Mă numești bun?” , i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20 Știi poruncile: ‘Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’” 21 „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.” 22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” 23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. 24 Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! 25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26 Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” 27 Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28 Atunci , Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” 29 Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau frații sau părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30 și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. 32 Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa 33 și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” 34 Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.
Vindecarea unui orb la Ierihon
35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” 38 Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ți fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” 42 Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mântuit.” 43 Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.