1 Întreb atunci: nu cumva Și‑a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Și‑a lepădat poporul , pe care l‑a cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: 3 Doamne, pe profeții Tăi i‑au omorât, altarele Tale le‑au dărâmat; am rămas numai eu și caută să‑mi ia viața ? 4 Dar ce‑i răspunde Dumnezeu? Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și‑au plecat genunchiul înaintea lui Baal. 5 Tot așa , și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. 6 Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n‑ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n‑ar mai fi faptă.] 7 Ce urmează deci? Că Israel n‑a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, 8 după cum este scris:
Dumnezeu le‑a dat un duh de amorțire ,
ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n‑audă ,
până în ziua de astăzi.
9 Și David zice:
Facă‑se masa lor cursă și laț,
prilej de cădere și de plată dreaptă.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă
și spinarea să li se încovoaie mereu.
11 Întreb deci: S‑au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel ; 12 și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor! 13 V‑o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14 doar‑doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și‑i voi mântui pe unii din ei. 15 Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? 16 Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu , deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18 nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19 Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” 20 Bine spus : din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare – nu te îngâmfa, ci teme‑te ! 21 Căci dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. 22 Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu! 23 Dar și aceia, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să‑i altoiască din nou. 24 Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr‑un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într‑un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.
25 Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți , nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită până la plinătatea întoarcerii neamurilor. 26 Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris:
Izbăvitorul va veni din Sion
și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta va fi legământul dintre mine și ei ,
când voi înlătura păcatele lor.
28 În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți de dragul părinților lor. 29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă . 30 După cum voi, odinioară , n‑ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, 31 tot astfel, acum, ei n‑au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i‑a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți.
33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!
Cât de nepătrunse sunt judecățile Sale
și cât de neînțelese sunt căile Sale!
34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Său?
35 Cine I‑a dat ceva întâi,
ca să primească înapoi de la El?
36 Din El , prin El și pentru El
sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin!
Orbirea lui Israel
1 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3 „Doamne , pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?” 4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” 5 Tot așa , și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. 6 Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7 Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, 8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” 9 Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. 10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită.”
Înștiințarea neamurilor
11 Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13 V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14 și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să mântuiesc pe unii din ei. 15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? 16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu , care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18 nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” 20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te ! 21 Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22 Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. 23 Și chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. 24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?
Tot Israelul va fi mântuit
25 Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți , nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor. 26 Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27 Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.” 28 În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți din pricina părinților lor. 29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută . 30 După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, 31 tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. 33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! 34 Și în adevăr , „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 35 Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” 36 Din El , prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.