(El)
1 Ce frumoasă ești, iubita mea,
ce frumoasă ești!
Ochii tăi sunt două porumbițe,
sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre
ce coboară din muntele Galaad.
2 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse
care ies din scăldătoare,
fiecare din ele cu gemeni,
niciuna din ele stearpă.
3 Buzele tale sunt ca firul stacojiu,
și gura ta este încântătoare.
Ca o felie de rodie e obrazul tău,
sub marama ta.
4 Gâtul tău este ca turnul lui David,
zidit ca o panoplie ;
o mie de scuturi atârnă de el,
toate scuturi de viteji.
5 Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de cerb,
ca gemenii unei gazele
care pasc între crini.
6 Până se răcorește ziua
și până fug umbrele,
mă voi duce la muntele de smirnă
și la dealul de tămâie.
7 Ești desăvârșit de frumoasă , iubito,
și n‑ai niciun cusur!
8 Vino cu mine din Liban, mireasă,
vino cu mine din Liban!
Coboară‑te din piscul muntelui Amana,
din piscul munților Senir și Hermon,
din vizuinile leilor,
din munții pardoșilor!
9 Mi‑ai răpit inima, soro mireaso,
mi‑ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău!
10 Ce plăcute sunt dezmierdările tale, soro mireaso!
Dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
și mireasma uleiurilor tale e mai plăcută decât toate mirodeniile!
11 Miere picură de pe buzele tale, mireaso,
miere și lapte de sub limba ta,
și mireasma hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 Ești o grădină de nepătruns, soro mireaso,
un izvor închis, o fântână pecetluită.
13 Mlădițele tale sunt o grădină de rodii
cu cele mai alese roade,
cu henna, cu nard,
14 nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară,
cu tot felul de arbuști de tămâie,
smirnă și aloe,
cu cele mai alese mirodenii.
(Ea)
15 Un izvor din grădini,
o fântână de ape vii
și torente din Liban.
16 Scoală‑te, crivățule!
Vino, vântule de miazăzi!
Suflați peste grădina mea,
ca să răspândească mirodeniile ei!
Să intre iubitul meu în grădina lui
și să mănânce din roadele ei alese!
1 Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești!
Ochii tăi sunt ochi de porumbiță, sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre,
poposită pe coama muntelui Galaad.
2 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă.
3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz
și gura ta este drăguță;
obrazul tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta.
4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme;
o mie de scuturi atârnă de el,
toate scuturi de viteji.
5 Amândouă țâțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare
care pasc între crini.
6 Până se răcorește ziua și până fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
și la tine, deal de tămâie.
7 Ești frumoasă de tot, iubito,
și n-ai niciun cusur.
8 Vino cu mine din Liban, mireaso,
vino cu mine din Liban!
Privește din vârful muntelui Amana,
din vârful munților Senir și Hermon,
din vizuinile leilor,
din munții pardoșilor!
9 Mi-ai răpit inima, soro mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău!
10 Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso!
Dezmierdările tale prețuiesc mai mult decât vinul
și miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
11 Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere și lapte se află sub limba ta
și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 Ești o grădină închisă, soro mireaso,
un izvor închis, o fântână pecetluită.
13 Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri și nard;
14 nard și șofran,
trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămâie,
smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme.
15 O fântână din grădini,
un izvor de ape vii
ce curge din Liban.
16 Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –
Să intre iubitul meu în grădina lui
și să mănânce din roadele ei alese! –