Rânduieli privitoare la Paște
1 DOMNUL le‑a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului astfel: 2 „Luna aceasta va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel astfel: «În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia câte un miel pentru fiecare familie, câte un miel pentru fiecare casă. 4 Dacă într‑o casă sunt prea puțini pentru un miel, atunci să‑l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat de casa lui, după numărul sufletelor; să socotiți cât poate mânca fiecare din miel. 5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să‑l luați dintre oi sau dintre capre. 6 Să îl păstrați până în a paisprezecea zi a acestei luni, și toată adunarea lui Israel să‑l înjunghie în amurg . 7 Fiii lui Israel să ia din sângele lui și să ungă amândoi ușorii ușii și pragul de sus al caselor în care îl vor mânca. 8 Să mănânce carnea chiar în noaptea aceea, friptă la foc; cu azime și cu verdețuri amare s‑o mănânce. 9 Să nu‑l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript pe foc: capul împreună cu picioarele și măruntaiele lui. 10 Să nu lăsați nimic din el până dimineață, iar ceea ce va rămâne din el până dimineață să fie ars în foc. 11 Să îl mâncați în felul acesta: cu mijlocul încins, cu încălțămintea în picioare și cu toiegele în mâini. Să‑l mâncați în grabă, căci acesta este mielul de Paște închinat DOMNULUI. 12 În noaptea aceasta, voi trece prin țara Egiptului și‑i voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la om până la animal, și‑i voi judeca pe toți zeii Egiptului. Eu sunt DOMNUL. 13 Sângele va fi un semn pentru voi, pe casele în care veți fi. Voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va atinge nicio urgie nimicitoare atunci când voi lovi țara Egiptului.
14 Această zi să vă fie spre aducere aminte , să o prăznuiți ca sărbătoare în cinstea DOMNULUI, ca rânduială veșnică din neam în neam. 15 Timp de șapte zile, să mâncați azime. Chiar din prima zi să înlăturați aluatul din casele voastre, căci dacă va mânca cineva ceva dospit din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul acela va fi nimicit din Israel. 16 În ziua întâi să aveți o adunare sfântă, și în ziua a șaptea să aveți la fel o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți ceea ce mănâncă fiecare suflet. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimelor, căci chiar în ziua aceasta voi scoate oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți ziua aceasta ca rânduială veșnică din neam în neam. 18 În luna întâi, să mâncați azime din seara celei de‑a paisprezecea zile a lunii până în seara celei de‑a douăzeci și una zile a lunii . 19 Timp de șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ceva dospit, sufletul acela va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20 Să nu mâncați nimic dospit, ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azime.»”
21 Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Alegeți și luați din turmă pentru familiile voastre un miel și înjunghiați‑l de Paște! 22 Luați apoi un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele din vas și ungeți pragul de sus și cei doi ușori ai ușii cu sângele din vas! Nimeni din voi să nu iasă pe ușa casei până dimineață. 23 Când va trece pentru a‑i lovi cu urgii pe egipteni și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, DOMNUL va trece pe lângă ușă și nu‑i va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre pentru a vă lovi cu urgii. 24 Să păziți lucrul acesta ca o rânduială pentru voi și pentru fiii voștri în veac. 25 Când veți intra în țara pe care v‑o va da DOMNUL , după cum a spus, să țineți acest obicei. 26 Și când vă vor întreba fiii voștri: «Ce înseamnă pentru voi obiceiul acesta?», 27 Să le răspundeți : «Aceasta este jertfa de Paște în cinstea DOMNULUI, care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt, când i‑a lovit cu urgii pe egipteni, dar nouă ne‑a cruțat casele.»” Poporul s‑a plecat și s‑a închinat.
28 Apoi, fiii lui Israel au plecat și au făcut după cum le poruncise DOMNUL lui Moise și lui Aaron; întocmai au făcut.
Urgia a zecea: moartea întâilor născuți
29 La miezul nopții, DOMNUL i‑a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul lui, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai animalelor. 30 Faraon s‑a trezit noaptea, și cu el toți slujitorii lui și toți egiptenii, și a fost strigăt mare în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort. 31 Faraon i‑a chemat în timpul nopții pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Plecați numaidecât din mijlocul poporului meu! Și voi, și fiii lui Israel! Duceți‑vă să‑I slujiți DOMNULUI, după cum ați zis! 32 Luați‑vă și turmele și cirezile, după cum ați zis, și duceți‑vă! Și binecuvântați‑mă și pe mine!” 33 Egiptenii zoreau poporul și se grăbeau să‑l scoată din țară, căci ziceau: „Vom pieri cu toții !” 34 Fiii lui Israel și‑au luat coca înainte de a dospi, și‑au învelit în haine covețile cu cocă și le‑au pus pe umeri. 35 Au făcut ce le spusese Moise și le‑au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine. 36 DOMNUL i‑a făcut să capete trecere înaintea egiptenilor, care le‑au împlinit cererea. Și astfel i‑au jefuit pe egipteni.
Plecarea din Egipt
37 Fiii lui Israel au ridicat tabăra din Ramses și au plecat spre Sucot în număr de aproape șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de copii. 38 De asemenea, o mare gloată a plecat împreună cu ei. Aveau turme și cirezi, vite foarte multe. 39 Din coca pe care o luaseră din Egipt și care nu dospise încă au copt azime, pentru că fuseseră izgoniți de egipteni fără să mai poată zăbovi ca să‑și ia merinde cu ei.
40 Șederea fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41 Iar la încheierea celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile DOMNULUI au ieșit din țara Egiptului. 42 Aceasta a fost pentru DOMNUL o noapte de veghe, pentru că atunci i‑a scos din țara Egiptului. Noaptea aceasta să le fie noapte de veghe pentru DOMNUL tuturor fiilor lui Israel și urmașilor lor.
Cine poate lua parte la sărbătorirea Paștelui
43 DOMNUL le‑a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată rânduiala privitoare la mielul de Paște: niciun străin să nu mănânce din el. 44 Dar să circumcizi pe orice om cumpărat cu argint; apoi, poate să mănânce din el. 45 Străinul și simbriașul să nu mănânce din el. 46 Să fie mâncat într‑o singură casă, să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți niciun os. 47 Toată adunarea lui Israel să prăznuiască Paștele. 48 Dacă un străin care va locui la tine va dori să prăznuiască Paștele în cinstea DOMNULUI, orice bărbat din casa lui va trebui circumcis și apoi se va putea apropia să îl prăznuiască și va fi ca băștinașul, dar niciun necircumcis să nu mănânce din el. 49 O singură lege să fie atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” 50 Toți fiii lui Israel au făcut cum le poruncise DOMNUL lui Moise și lui Aaron; întocmai au făcut. 51 Și chiar în ziua aceea , DOMNUL i‑a scos din țara Egiptului pe fiii lui Israel, după oștirile lor.