Luca 13

6 El a spus pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în vie. A venit să caute rod în el, dar n‑a găsit. 7 Atunci i‑a zis lucrătorului: «Iată, sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie‑l! De ce să mai secătuiască pământul?» 8 Dar lucrătorul i‑a răspuns: «Stăpâne, mai lasă‑l și anul acesta; îl voi săpa împrejur și‑i voi pune gunoi. 9 Poate că anul viitor va rodi; dacă nu, îl vei tăia.»”

10 Isus dădea învățătură într‑o sinagogă în ziua sabatului. 11 Și iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință: era gârbovă și nu putea nicidecum să se îndrepte. 12 Văzând‑o, Isus a chemat‑o și i‑a zis: „Femeie, ești dezlegată de neputința ta!” 13 Și‑a pus mâinile peste ea, iar femeia s‑a îndreptat îndată și‑L slăvea pe Dumnezeu. 14 Dar mai‑marele sinagogii, mânios că Isus vindecase în ziua sabatului, a zis mulțimii: „Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze; în acestea să veniți ca să fiți vindecați, nu în ziua sabatului!” 15 „Fățarnicilor” , i‑a răspuns Domnul, „în ziua sabatului oare nu‑și dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle și‑l duce să‑l adape? 16 Iar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satana, iată, de optsprezece ani o ținea legată, nu trebuia să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sabatului?” 17 Când a vorbit El astfel, toți potrivnicii Lui au rămas rușinați, iar mulțimea se bucura de toate faptele slăvite pe care le săvârșea El.

18 Isus a zis: „Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? 19 Se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a aruncat în grădina sa; el a crescut, s‑a făcut un copac [mare] și păsările cerului și‑au făcut cuiburi în ramurile lui.”

22 Isus trecea prin cetăți și prin sate, dând învățătură în drum spre Ierusalim. 23 Cineva I‑a zis: „Doamne, sunt oare puțini cei ce se mântuiesc?” El a răspuns: 24 „Străduiți‑vă să intrați pe ușa cea strâmtă, căci – vă spun – mulți vor căuta să intre, și nu vor putea! 25 Odată ce Stăpânul casei Se va ridica și va încuia ușa, iar voi, de afară, veți începe să bateți la ușă, zicând: «Doamne , [Doamne,] deschide‑ne!», drept răspuns, El vă va zice: «Nu știu de unde sunteți!» 26 Atunci veți începe să spuneți: «Noi am mâncat și am băut în fața Ta și pe străzile noastre ai dat învățături!» 27 Și El va răspunde zicând: «Nu știu de unde sunteți; plecați de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege !» 28 Va fi plânsul și scrâșnirea dinților când îi veți vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov și pe toți profeții în Împărăția lui Dumnezeu, iar voi veți fi scoși afară. 29 Vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu. 30 Și iată : sunt unii dintre cei de pe urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii dintre cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.”

31 În ceasul acela, au venit niște farisei și I‑au zis: „Ieși și pleacă de aici, căci Irod vrea să te omoare!” 32 El le‑a răspuns „Mergeți și spuneți‑i vulpii aceleia: «Iată, scot demoni și săvârșesc vindecări astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși . 33 Dar astăzi, mâine și‑n ziua următoare trebuie să umblu, fiindcă nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului.» 34 Ierusalime , Ierusalime, care‑i omori pe profeți și‑i ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori n‑am vrut să‑i adun pe copiii tăi cum își adună cloșca puii sub aripi, dar voi n‑ați vrut! 35 Iată că vă rămâne casa [pustie], dar vă spun că nu Mă veți mai vedea până când veți zice: