Intrarea lui Isus în Ierusalim
(Matei 21:1‑11. Luca 19:28‑40. Ioan 12:12‑19)1 Când s‑au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi 2 și le‑a zis: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră! Îndată ce veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș pe care niciun om n‑a încălecat vreodată; dezlegați‑l și aduceți‑l la Mine! 3 Dacă vă va întreba cineva: «De ce faceți lucrul acesta?», să răspundeți: «Domnul are trebuință de el, și îndată îl va trimite înapoi aici.»” 4 Ucenicii s‑au dus, au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă, în drum, și l‑au dezlegat. 5 Unii dintre cei ce stăteau acolo le‑au zis: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?” 6 Ei le‑au răspuns cum le spusese Isus. Și i‑au lăsat să plece. 7 Au adus măgărușul la Isus, și‑au aruncat hainele pe el și Isus a încălecat pe el. 8 Mulți își așterneau hainele pe drum, iar alții presărau ramuri tăiate de pe câmp. 9 Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau:
„Osana!
Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului.
10 Binecuvântată este Împărăția care vine, a părintelui nostru David!
Osana în înălțimi!”
11 Isus a intrat în Ierusalim, în Templu. După ce S‑a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
(Matei 21:18‑19)12 În ziua următoare, pe când ieșeau ei din Betania, lui Isus I s‑a făcut foame. 13 A zărit de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă dacă va găsi ceva în el, dar ajungând lângă el, nu a găsit nimic decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14 Atunci i‑a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii Lui au auzit aceste vorbe .
Izgonirea vânzătorilor din Templu
(Matei 21:12‑17. Luca 19:45‑48. Ioan 2:13‑22)15 Au ajuns în Ierusalim și, după ce a intrat în Templu, Isus a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16 Și nu îngăduia nimănui să care vreun lucru prin Templu. 17 Și‑i învăța și zicea: „Oare nu este scris:
Casa Mea se va numi casă de rugăciune
pentru toate neamurile ?
Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari .” 18 Preoții de seamă și cărturarii au auzit și se gândeau cum să‑L omoare. Dar se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. 19 Și când s‑a înserat, Isus și ucenicii au ieșit din cetate.
Puterea credinței
(Matei 21:20‑22)20 Dimineața , pe când treceau pe lângă smochin, ucenicii l‑au văzut uscat din rădăcini. 21 Petru și‑a adus aminte și I‑a zis lui Isus : „Rabbí, iată, smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat!” 22 Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva acestui munte: «Ridică‑te și aruncă‑te în mare» și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că se va împlini ceea ce zice, i se va face. 24 De aceea vă spun: tot ce veți cere, când vă rugați, să credeți că ați și primit, și vi se va da. 25 Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. [ 26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.”]
Autoritatea lui Isus
(Matei 21:23‑27. Luca 20:1‑8)27 S‑au dus din nou la Ierusalim. Și , pe când Se afla Isus în Templu, au venit la El preoții de seamă, cărturarii și bătrânii 28 și I‑au zis: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Sau cine Ți‑a dat autoritate să faci toate acestea?” 29 Isus le‑a răspuns: „Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi, și vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac toate acestea. 30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi!” 31 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce n‑ați crezut în el?» 32 Și dacă vom spune: «De la oameni…»”, se temeau de mulțime, căci toți credeau că Ioan fusese într‑adevăr profet. 33 Atunci I‑au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Jial andră and‐o Ierusalimo
1 Cana pașule pașa o Ierusalimo, ta vi sas pașa o Betfaghe vi e Betanie, othe caring sîn o baro plai le Măslinengo, o Isus tradeas donen anda Pescă ucenice, 2 vi phendeas‐lengă: „Te jian and‐o gav savo sîn angla tumende: sa acana cana jian andă leste, arachăna iechă măgărușăs phanglino, pă savo ci bășleas ji acana ci iech manuș; te putrăn‐les vi te anen‐les Mangă. 3 Te avela te pușel tumendar varăcon: ‘Sostar cărăn cadea buchi?’ palpale te phenen‐lengă: ‘Raies trăbul lestar’. Ta avela te tradel les sîgo palpale cothe.“ 4 Ăl ucenice găletar, arachle le măgărușăs phanglino avri pașa iech udar, othe cai banghiol o drom, vi putărde‐les. 5 Varăsave save așenas othe, phende lengă: „So cărăn? Sostar putrăn cadale măgărușăs?“ 6 Von palpale phenen sar deas‐len zurales porunca o Isus. Vi muchle‐len te jiantar. 7 Ande le măgărușăs c‐o Isus, ta vi șiude pengă rahami pă leste, o Isus bășleas pă leste. 8 But manușa thonas pengă rahami p‐o drom, aver thonas sane caștora, save șinde tele anda‐l male. 9 Codola save jianas anglal vi codola save avenas pala o Isus, denas mui: „Osana! Mișto sîn lașiardino codo savo avel and‐o Anav le Raiesco! 10 Mișto sîn lașiardini e Împărăția savi avel, e Împărăția amare dadeschi le Davidoschi! Osana and‐o ceri zurales ucio!“ 11 O Isus andră găleas and‐o Ierusalimo, ta Vo vi andră găleas and‐o Templo. Pala soste Vo dichleas‐pe sa bithanal pala sa ăl buchea, ta sostar vi pașolas te rachiol, teleardeas and‐e Betanie, le dășudonența.
O smochino savo sas armaie dino
12 And‐o duito ghes, pala soste avri inclisteas anda e Betanie, o Isus bochaileas. 13 Dichleas dural iech smochino, saves sas patrea ta avela te arachăl varăso andă leste. Pașuleas pașa o smochino, ta ci arachleas aver‐cola numa patrea, sostar ci sas ji acana e vremea le smochinenghi. 14 Atunci astardeas te del duma, vi phendeas le smochinoscă: „Ci andă cadala șăla bărșa te ci hal butăr chonic rodo anda tute!“ Ta ăl ucenice așunde cadala dume. 15 Arăsle and‐o Ierusalimo: ta o Isus andră găleas and‐o Templo. Astardeas te incalavel avri codolen save chinen vi bichinen and‐o Templo; muial deas ăl sinie codolengă save paruven ăl love, vi ăl scamina codolengă save bichinenas le porumbelonen. 16 Vi ci mechălas chanicas te phiravel varăsave vasure and‐o Templo. 17 Vi sîcavelas sar vi phenelas: „Voră ci sîn ramome: ‘Munro chăr avela te bușiol iech chăr le rughimasco savoră neamonengă?’ Ta tume cărden anda leste iech bîrlogo le ciorăngo.“ 18 Ăl mai bare rașa vi ăl sîcadine rai, cana așunde von cadala dume, rodenas te mudarăn‐Les; sostar daranas Lestar, sostar sa ăl but manușa sas sar pahome anda Lesco sîcaimo. 19 Ta vi sodevar astarghiolas te rachiol, o Isus jialastar avri anda o foro.
E zor le pachiamaschi
20 Detehara, cana nachle pașa o smochino ăl ucenice dichle les șuco anda e vurma. 21 O Petro andeas pescă aminte sa so sas cărdino, vi phendeas le Isusăscă: „Sîcade Raie, dich că o smochino, saves den armaie, șuchileas.“ 22 O Isus leas te del duma, vi phendeas‐lengă: „Te avel tumen pachiamo and‐o Del! 23 Ceaces phenav‐tumengă că, te avela te phenel varăcon cadale bare plaiescă: ‘Vazde‐tut, vi te șiudes‐tut and‐o baro pai’, ta te ci phenela andă pesco ilo voră avela te cărghiol, ta te pachiala că so phendeas cărghiola, avela‐les e buchi so mangleas. 24 Anda codea phenav tumengă că, fărsavi buchi mangăna, cana rughin tume, te pachian că vi hutilden‐la, avela vi te hutilen‐la. 25 Ta, cana așen pă pînrănde te rughin tume, te iertin fărso sîn tumen varăcasa, sostar vi tumaro Dad anda o ceri, te iertil tumare doșa. 26 Ta te ci iertina, ci tumaro Dad savo sîn and‐o ceri ci avela te iertil tumare doșa.“
E zor le Isusăschi
27 Pale găle and‐o Ierusalimo. Ta, cana o Isus phiravelas‐Pes and‐o Templo, avile‐Leste ăl mai bare rașa, vi ăl sîcadine rai sar vi ăl phure, 28 vi phende‐Lescă: „Save zorasa cărăs‐Tu sa cadala buchea? Ta vi con deas‐Tut cadea zor te cărăs‐le?“ 29 O Isus palpale phendeas‐lengă: „Avela te thov vi Me tumengă iech pușlimo; te phenen‐Mangă vi tume, pala codea vi Me phenav‐tumengă save zorasa cărav cadala buche. 30 O bolimo le Ioanosco avileas anda o ceri voi catar ăl manușa? Te phenen‐Mangă!“ 31 Ta von aver feales denas duma mașcar pende: „Te avela te phenas: ‘Anda o ceri’, avela te phenel: ‘Ta sostar ci pacheaen‐les?’ 32 Ta te avela te phenas: ‘Catar ăl manușa . . .’ daranas catar ăl but manușa, sostar savoră cadea phenenas că sîn iech ceacio prooroco o Ioano.“ 33 Atunci cadea phende le Isusăscă: „Ci jinas“. Vi o Isus phendeas‐lengă: „Ci Me ci phenav‐tumengă save zorasa cărav cadala buchea!“