Învierea lui Isus
(Matei 28:1‑8. Luca 24:1‑12. Ioan 20:1‑10)1 După ce a trecut sabatul, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să meargă să‑I ungă trupul lui Isus. 2 În ziua dintâi a săptămânii, s‑au dus la mormânt dis‑de‑dimineață, pe când răsărea soarele. 3 Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?” 4 Și când și‑au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită. 5 Au intrat în mormânt, au văzut un tânăr așezat în partea dreaptă, îmbrăcat într‑un veșmânt alb, și s‑au înspăimântat. 6 Dar el le‑a zis: „Nu vă temeți! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7 Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, după cum v‑a spus.” 8 Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, pentru că erau cuprinse de spaimă și de uimire. Și n‑au spus nimănui nimic, pentru că se temeau.
Arătările lui Isus după înviere
(Matei 28:9‑10. Luca 24:13‑35. Ioan 20:11‑18)[[9 După ce a înviat în dimineața zilei dintâi a săptămânii, Isus i S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni. 10 Ea s‑a dus și le‑a povestit celor care fuseseră cu El, care plângeau și se tânguiau. 11 Când au auzit ei că este viu și că ea L‑a văzut, n‑au crezut‑o. 12 După aceea, li S‑a arătat, sub o altă înfățișare, la doi dintre ei pe drum, pe când se duceau la țară. 13 Și aceștia s‑au dus și le‑au povestit celorlalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut. 14 În cele din urmă , li S‑a arătat celor unsprezece, pe când stăteau la masă, și i‑a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu i‑au crezut pe cei care‑L văzuseră înviat.
Trimiterea celor unsprezece
(Matei 28:16‑20. Luca 24:36‑49. Ioan 20:19‑23. Fapte 1:6‑8)15 Apoi le‑a zis: „Mergeți în toată lumea și vestiți Evanghelia la orice făptură! 16 Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, iar cine nu va crede va fi osândit. 17 Iată semnele care îi vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate demoni, vor vorbi în limbi noi, 18 vor lua în mână șerpi , dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu‑i va vătăma și își vor pune mâinile peste cei bolnavi, iar aceștia se vor vindeca.”
Înălțarea lui Isus
(Luca 24:50‑53. Fapte 1:9‑11)19 După ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat la cer și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20 Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau. Amin!]]
Uștel o Isus anda o merimo
1 Pala soste nachleas o ghes le Sabatosco, e Maria Magdalena, e Maria, e devorî le Iacovoschi, vi e Salome, chinde miresme, te jian te machăn o stato le Isusăsco. 2 And‐o angluno ghes anda o curco, eto detehara găle le mulescă thaneste, cana vazdelas‐pe o cham. 3 Ăl jiuvlea phenenas iech‐avrăscă: „Con avela te lel amengă o bar angla o udar le mulescă thanestar?“ 4 Ta cana vazde pengă iacha, dichle că o bar, savo sas zurales baro, sas lino. 5 Andră găle and‐o than le mulesco, vi dichle iechă tărnorăs savo bășăla pă e ceaci rig, ureado andă parne rahamende, ta von daraile. 6 Vo phendeas lengă: „Te ci daraivon! Roden le Isusăs anda o Nazareto, savo sas carfome: uștileas anda o merimo, ci sîn cothe; eta o than cai sas thodino. 7 Ta te jiantar te phenen Lescă ucenicengă, vi le Petrescă, că jial angla tumende and‐e Galileia: othe avela te dichăn‐Les, sar phendeas‐tumengă.“ 8 Von avri incliste anda o than le mulesco, vi nașletar, sostar sas hutildine izdraimastar vi le daratar. Ta ci phende chanicască chanci, sostar daranas.
O Isus sîcaighiol pala o ușteimo anda o merimo
9 (O Isus pala soste uștileas anda o merimo, and‐o angluno ghes le curcăsco, mai anglal sîcaighileas le Marie Magdalinacă, anda savi încaladeas iefta bengăn. 10 Voi găleas vi cărdeas prinjeandino sa codolengă save sas Lesa, save phare roimasa rovenas. 11 Cana von așunde că sîn traindo că vi sas dichlino latar ci pacheaie‐lacă. 12 Pala codea, sîcaighileas, andă aver chipo, donengă anda lende, p‐o drom, cana jianas and‐o gav. 13 Cadala găle te phenen le col‐averengă, ta ci lengă ci pacheaie. 14 Ta mai pala codea, vi sîcaighiol le dășuiechengă cana bășănas le siniate; ta mustrol‐len anda lengo bi‐pachiamo sar vi anda lengo ilo savo sîn sar o bar, sostar ci pacheaie codolengă save dichle‐Les ușteado anda‐l mule.
O tradimo le dășuiechengo
15 Pala codea phenel‐lengă: „Te jian sa and‐e lumea, te cărăn prinjeandini e Evanghelia savorăngă. 16 Con avela te pachial vi te bolel‐pe avela mîntuime; ta con ci avela te pachial, avela hasardino. 17 Eta ăl sămnuri save avena codolența save pachian: andă Munro Anav avela te încalaven le bengăn avri; avela te den duma andă neve șibende; 18 avela te len and‐o vast sapen; te avela te pen varăso merimasco, ci avela te avel jiungalimasa; vi avela te thon pengă vast p‐ăl nasvale, ăl nasvale cărghion sasteveste.“ 19 O Rai o Isus, pala soste deas duma lența, opră vazdineaileas and‐o ceri, vi bășăl pă o ceacio rig le Devleschi. 20 Ta von găletar vi cărănas prinjeandino sa bithanal. O Rai cărlas buchi lența, sar vi zurarălas o Divano p‐ăl sămnuri, save sas lența. Amin.)