Vindecarea omului cu mâna uscată
(Matei 12:9‑14. Luca 6:6‑11)1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. 2 Ei Îl pândeau pe Isus să vadă dacă‑l va vindeca în ziua sabatului, ca să‑L poată învinui. 3 Și Isus i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!” 4 Apoi le‑a zis: „Este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5 Atunci, rotindu‑Și privirile cu mânie peste ei și mâhnit de împietrirea inimii lor, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o, și mâna i s‑a vindecat. 6 Fariseii au ieșit afară și s‑au sfătuit îndată cu irodienii cum să‑L omoare.
Isus îi vindecă pe bolnavi
7 Isus S‑a dus cu ucenicii Săi către mare. După El a mers o mare mulțime din Galileea, din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și Sidonului, mulțime care, auzind tot ce făcea, a venit la El. 9 Isus le‑a poruncit ucenicilor să‑I pregătească o barcă, pentru a nu fi îmbulzit de mulțime. 10 El îi vindeca pe mulți, așa că toți cei care aveau boli se înghesuiau spre El ca să‑L atingă. 11 Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar El le poruncea cu asprime să nu‑L dea pe față.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Matei 10:1‑4. Luca 6:12‑16)13 Apoi Isus S‑a suit pe munte, a chemat la Sine pe cine a vrut El, iar ei au venit. 14 A rânduit dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli, ca să fie cu El, să‑i trimită să propovăduiască 15 și să aibă putere [să vindece boli și] să scoată demoni. 16 Iată‑i pe cei doisprezece pe care i‑a rânduit: Simon, căruia i‑a pus numele Petru, 17 Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele său, cărora le‑a pus numele Boanerghés, care înseamnă: „Fiii tunetului”, 18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul 19 și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut.
Păcatul împotriva Duhului Sfânt
(Matei 12:22‑32. Luca 11:14‑23Luca 12:10)20 A intrat într‑o casă și s‑a adunat din nou mulțimea, astfel încât nu mai puteau nici să mănânce. 21 Auzind ai Săi toate acestea , au venit să pună mâna pe El, fiindcă spuneau că și‑a ieșit din minți. 22 Iar cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Îl are pe Beelzebul” și „Cu căpetenia demonilor scoate El demonii!” 23 Isus însă i‑a chemat la El și le‑a vorbit în pilde: „Cum poate Satana să‑l izgonească pe Satana? 24 Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25 Și dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseși, casa aceea nu poate dăinui. 26 Tot astfel, dacă Satana se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate dăinui, ci s‑a isprăvit cu el. 27 Nimeni nu poate să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic; numai atunci îi va jefui casa. 28 Adevărat vă spun că toate li se vor ierta fiilor oamenilor – păcatele și blasfemiile pe care le vor rosti – 29 dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de un păcat veșnic.” 30 Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”
Mama și frații lui Isus
(Matei 12:46‑50. Luca 8:19‑21)31 Atunci mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să‑L cheme. 32 O mulțime de oameni era în jurul Lui și I‑au spus: „Iată, mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.” 33 El le‑a răspuns, zicând: „Cine sunt mama Mea și frații Mei?” 34 Apoi, rotindu‑Și privirile peste cei care erau împrejurul Lui, a zis: „Iată mama Mea și frații Mei! 35 Căci oricine face voia lui Dumnezeu Îmi este frate, soră și mamă.”
O manuș le șucă vastesa
1 O Isus pale andră găleas and‐e sinagoga. Othe sas iech manuș savesco vast sas șuco. 2 Von rodenas pala o Isus te dichăn, avela te sastearăl‐les and‐o ghes le Sabatosco, te daștin te doșarăn‐Les. 3 Ta o Isus phendeas le manușăscă, saves sas o vast șuco: „Uști opră, vi te bășăs pă cado than mașcaral!“ 4 Pala codea phenel‐lengă: „Daștilpe and‐o ghes le Sabatosco te cărăs mișto sar vi jiungalimo? Te ci hasarăs varăcasco traio voi te hasarăs‐les?“ Ta von ci phenenas chanci. 5 Atunci, risardeas Pesco dichlimo holinasa pă lende, vi pharimasa anda lengo ilo savo sas sar o bar, phenel le manușăsche: „Vazde chiro vast!“ Vo vazdeas‐les, ta lesco vast cărghileas sastevesto. 6 Ăl Fariseie găletar avri, ta sa acana hachiarghile le Irodionența sar te hasarăn‐Les.
O Isus sastearăl le nasvalen
7 O Isus găleas Pescă ucenicența le bare paieste. Pala Leste găleas zurales but manușa anda e Galilea; vi zurales but jene anda e Iudeia, 8 anda o Ierusalimo, anda e Idumea, părdal o Iordano, sar vi pașal o Tiro sar vi o Sidono, cana așunde sa so cărăl, avile‐Leste. 9 O Isus poruncil Pescă ucenicengă te incărăn Lescă iech parahodo, te ci avel chichidino catar ăl but manușa. 10 Sostar Vo sastearălas bute jenen anda codea sa codolă saven sas nasvalimata, șionas‐pe zorasa caring Leste te arăsăn‐Lestar. 11 Ăl duhuri save ci sas ujome, cana dichănas‐Les, perenas tele le phuveate angla Leste, zurales denas mui: „Tu san le Devlesco Șeavo.“ 12 Ta Vo zorasa delas len porunca te ci cărăn‐Les prinjeandino.
Alon deșudone apostolen
13 Mai pala codea, o Isus opră găleas p‐o baro plai; chardeas‐Peste cas camleas, von avile‐Leste. 14 Thodeas mașcar lende dășudonen, te aven‐Lesa, te vi tradel‐len te cărăn prinjeandino o Divano. 15 Ta vi deas‐len zor te sastearăn ăl nasvalimata, te len avri le bengăn. 16 Cadala sîn ăl dășudui, saven thodeas: o Simono, savesco anav thodeas Petro; 17 O Iacovo, o șeavo le Zebedeiesco, sar vi o Ioano, o phraloro le Iacovosco, savengo anav thodeas Boanerghes, savo cadea sîn: „Ăl șeave le durduimască;“ 18 O Andrei; o Filipo; o Bartolomeu; o Matei; o Thoma; o Iacovo o șeavo le Alfeosco; o Tadeo; o Simono Canaanito, 19 vi o Iuda Iscarioteano, savo vi bichindeas‐Les.
O bezeh pa o Duho Sfinto
20 Avile and‐o chăr, pale chidineaile ăl but manușa, cadea că ci daștinas ci te han. 21 Ăl pașal phrala le Isusăscă, cana așunde sa so cărghiol, avile te thon o vast pă Leste. Sostar phenenas: „Avri inclisteas anda Peschi gogi.“ 22 Vi ăl sîcadine rai, save avile anda o Ierusalimo, phenenas: „Thodeas‐pe pă Leste te rail‐pe o Beelzebul; lel avri le bengăn le bengăngă rasa savo vazdel‐Lescă.“ 23 O Isus chardeas‐len Peste vi phendeas‐lengă, andă pildate: „Sar daștil o Satano te lel avri le Satanos? 24 Te sîn iech împărăție savi rimol‐pe pă peste, codea împărăție ci daștil te jiuvel. 25 Vi te sîn iech chăr pharado pă peste, codo chăr ci daștil te jiuvel. 26 Sa cadea, te avela o Satano te vazdel‐pe pă peste, sîn rimome ci daștil te jiuvel, savoră cola cărghileas lesa. 27 Chonic ci daștil te jial andră and‐o chăr iechă zurale manușăsco te ciorăl lesco chăr, bi mai anglal te phandel codole zurale manușăs; numa cadea daștil te ciorăl lesco chăr. 28 Ceaces phenav‐tumengă că sa ăl bezeha vi sa ăl prasaimata, save phende ăl manușa, ci avela lengă iertime; 29 ta fărcon avela te prasal‐pe le Duhone Sfintonesa, ci avela te hutilel iertimo ci iech data: ta sîn doșalo iechă bezechastar savo ci iertil‐pe ci iech data.“ 30 Cadea, sostar von phenenas: „Sîn les iech Duho savo ci sîn ujo.“
E devorî vi ăl phraloră le Isusăscă.
31 Atunci avileas Leschi devorî vi Lescă phraloră, von, bășănas avri, trade te charăn‐Les. 32 Ăl but jene bășănas pașa Leste vi phenen Lescă: „Eta că Chiri devorî vi Chire phraloră sîn avri sar vi roden‐Tut.“ 33 Vo palpale phenel: „Con sîn Mînri devorî, vi Mînră phraloră?“ 34 Pala codea, șiudeas Pesco dichlimo pă codola save sas pașa Leste: „Eta,“ phenel Vo, „Mînri devorî vi Mînră phraloră! 35 Sostar fărsavo cărăl sar camel o Del, codo sîn phral, phen vi devorî.“