Vindecarea unui demonizat
(Matei 8:28‑34. Luca 8:26‑39)1 Au trecut pe țărmul celălalt al mării, în ținutul gherasenilor . 2 Când a coborât Isus din barcă, L‑a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte și care avea un duh necurat. 3 El își avea locuința în morminte și nu‑l putea nimeni lega nici măcar cu lanțuri, 4 fiindcă de multe ori fusese legat cu cătușe și lanțuri, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele, și nimeni nu‑l putea stăpâni. 5 Tot timpul, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, strigând și tăindu‑se cu pietre. 6 Când L‑a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s‑a închinat 7 și, strigând cu glas tare, a zis: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor, pentru Dumnezeu, să nu mă chinuiești!” 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!” 9 Și l‑a întrebat: „Care‑ți este numele?” „Numele meu este «Legiune» ”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.” 10 Și Îl rugau stăruitor să nu‑i trimită afară din ținutul acela . 11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12 Și demonii L‑au rugat zicând: „Trimite‑ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!” 13 Isus le‑a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; turma, cam la două mii de capete, s‑a repezit de pe stâncă în mare și s‑a înecat.
14 Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine , iar oamenii au venit să vadă ce s‑a întâmplat. 15 Ajungând ei la Isus și văzându‑l pe cel ce fusese demonizat că stă jos, îmbrăcat și sănătos la minte – pe el, care avusese legiunea – s‑au înspăimântat. 16 Cei care văzuseră le‑au povestit tot ce se petrecuse cu demonizatul și cu porcii. 17 Atunci au început să‑L roage pe Isus să plece din ținutul lor.
18 Pe când urca Isus în barcă, cel care fusese demonizat Îl ruga să‑l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i‑a dat voie, ci i‑a zis: „Du‑te acasă la ai tăi și povestește‑le tot ce ți‑a făcut Domnul și cum a avut milă de tine!” 20 El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce făcuse Isus pentru el, și toți se minunau.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei
(Matei 9:18‑26. Luca 8:40‑56)21 După ce a trecut Isus iarăși pe celălalt țărm, s‑a adunat o mare mulțime în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre mai‑marii sinagogii, pe nume Iair, care, văzându‑L pe Isus, a căzut la picioarele Lui 23 și Îl ruga stăruitor zicând: „Fetița mea este pe moarte; vino dar să‑Ți pui mâinile peste ea, ca să fie vindecată și să trăiască!” 24 Isus a plecat împreună cu el.
După El mergea o mare mulțime, care Îl îmbulzea. 25 Acolo era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea, dar nimic nu‑i fusese de ajutor, ba încă ajunsese și mai rău. 27 A auzit vorbindu‑se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s‑a atins de haina Lui, 28 căci își zicea: „Dacă aș putea să mă ating măcar de hainele Lui, mă voi vindeca.” 29 Scurgerea ei a încetat îndată și a simțit în trupul ei că s‑a vindecat de boală. 30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El și, întorcându‑Se către mulțime, a zis: „Cine s‑a atins de hainele Mele?” 31 Ucenicii I‑au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai întrebi: «Cine s‑a atins de Mine?» ” 32 Dar El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse cu ea, a venit, s‑a aruncat la picioarele Lui și I‑a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de boala ta!”
35 Pe când vorbea El , au venit unii de la mai‑marele sinagogii și au zis: „Fiica ta a murit; de ce îl mai necăjești pe învățător?” 36 Dar Isus, neținând seama de cuvintele rostite, i‑a zis mai‑marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai!” 37 Și n‑a îngăduit nimănui să‑L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Au ajuns la casa mai‑marelui sinagogii, iar Isus a găsit zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39 Intrând în casă , El le‑a zis: „De ce faceți atâta zarvă și plângeți? Copila n‑a murit, ci doarme !” 40 Dar ei Îl luau în râs. Isus , după ce i‑a scos afară pe toți, i‑a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu El și a intrat unde era copila. 41 Apucând‑o de mână, i‑a zis: „Talitha kum” , care înseamnă: „Fetițo, scoală‑te, îți spun!” 42 Îndată, fetița s‑a sculat și a început să umble, căci era în vârstă de doisprezece ani. Atunci ei s‑au minunat nespus. 43 Isus le‑a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta și le‑a zis să‑i dea fetiței să mănânce.
Sastearăl iechă bengales
1 Arăsleas p‐o col‐aver than le bare paiesco, andă‐l thana le Gadarengo. 2 Cana avri inclisteas o Isus anda o parahodo, așel angla Leste iech manuș savo avel and‐o murmunți, pă savo railas‐pe iech duho savo ci sîn ujome. 3 Cadale manușăsco bășimasco than sas and‐o murmunți, ta chonic ci daștilas te încărăn les phanglo, ci le sastrune lanțosa. 4 Sostar butivar sas phanglino le pînrănța andă‐l betelii vi lescă vast sas phangline sastrănța, ta phagălas codola sastra vi șinelas codola betelii, chonic ci daștilas te torghiarălas‐les. 5 Sa dăiech, cadea ghesă sar vi racheaco bășălas and‐o murmunți vi p‐o baro plai, ciungardelas sar vi șinelas‐pes le barănța. 6 Cana dichleas‐le Isusăs dural, nașleas, rughisaileas‐Lescă, 7 vi deas mui zurales: „So sîn man te cărav Tusa, Isuse, o Șeavo le Devlesco codole Zurales Baro Ucio? Ţolahas Tut and‐o Anav le Devlesco, că ci thos‐man tela ăl phare ducha!“ 8 Sostar cadea phenelas‐lescă o Isus: „Duhona bi‐ujo, te incles avri anda codo manuș!“ 9 „Savo sîn chiro anav?“ pușleas‐les o Isus. „Munro anav sîn Legiune“, palpale phendeas vo, „sostar sam but jene.“ 10 Rughileas‐les butivar te ci tradel‐les avri pa codola thana. 11 Othe, pașa o plai, sas but bale, save othe hanas. 12 Ta, le benga rughisarde‐Les, vi phende: „Te trades‐amen andă codola bale, te jias andă lende.“ 13 O Isus muchleas‐len te jian. Ta ăl bi‐ujime duhuri avri incliste ta vi andră găle andă‐l bale, ta ăl bale andră nașle and‐o baro pai: sas pașal dui mii, vi andră tasule and‐o baro pai. 14 Codola manușa save dichănas le balișendar nașletar, te phenen and‐o foro vi andă‐l pașă gava. Ăl manușa avile te dichăn so cărghileas othe. 15 Avile c‐o Isus, ta eta codo savo sas bengalo saves sas e legiune catar ăl benga, tele sas bășado vi sas vuriado vo sas întrego andă peschi goghi; von daraile. 16 Codola save dichle sa so cărghileas, phende‐lengă sa so cărghileas le bengalesa sar vi le balența. 17 Atunci von astarde te rughin le Isusăs te jialtar pa lengă thana. 18 Cana Vo inclelas opră and‐o parahodo, o manuș savo sas bengalo rughilas‐Les, te muchăl‐les te bășăl‐Lesa. 19 O Isus ci muchleas‐les, ta phendeas‐lescă: „Jiatar chără chirende, vi te phenes‐lengă sa so cărdes‐tucă o Rai, vi sar sas‐Les mila tutar.“ 20 Vo găleatar, astardeas te cărăl prinjeandino and‐e Decapole sa so cărdeas‐lescă o Isus. Ta savoră bari dichle cadea varăso ci dichle butăr.
Ușteavel anda o merimo le Iairosca raclea vi sastearăl iecha jiuvlea savi sîn nasvali dășudone bărșăndar
21 Pala soste o Isus pale nachleas pe col‐aver parte, le parahodosa, chidineaile but manușa pașa Leste. Vo bășălas pașa o baro pai. 22 Atunci avel iech baro manuș savo bușiol Iair, sar dichleas‐Les, o baro manuș șiudeas‐pe angla Lescă pînră, 23 cadea că vi cărăl‐Lescă iech zuralo rughimos: „Mînri șevoră țîrdel te merel; rughiv‐Tut, te aves te thos Chire vast pă late, te cărghiol sastevesti sar vi te trail.“ 24 O Isus găleas lesa. Ta pala Leste jialas but manușa save bulzonas‐Les. 25 Ta sas iech jiuvli, savi dășudone bărșăndar sas‐la iech thadimo ratesco. 26 Voi sas thodini tela but ducha catar ăl doftori, ta ci hacheardeas chanci sastearimo; ta mai but sas lacă jiungalimo. 27 Așundeas că den duma pa o Isus, avileas palal mașcar ăl but jene, vi arăsleas Lescă rahamende. 28 Sostar voi cadea phenelas andă peste: „Te avelas te daștiv te arăsav Lescă rahamende, avela te sastivav.“ 29 Sa acana, torghileas laco thadimo le ratesco. Vi hachiardeas andă pesco stato că sastileas le nasvalimastar. 30 O Isus sa acana hachiardeas că iech zor avri găleas anda Leste; vo, vi phenel: „Con arăsleas Mînră rahamende?“ 31 Lescă ucenice phene‐Lescă: Dichăs că ăl but jene bulzon‐pe pașa Tute, ta vi mai phenes: „Con arăsleas‐Mande?“ 32 Vo dichălas sa bithanal pașa Peste te dichăl codola savi cărdeas cadea buchi. 33 E jiuvli, daradi vi izdralas, sostar jianelas so cărghileas andă late, avileas vi șiudeas‐pe angla Lescă pînră, vi phendea‐Lescă sa o ceacimo. 34 Ta o Isus phenel‐lacă: „Șeavore, chiro pachiamo mîntuisardeas‐tut; jiatar le paceasa, te aves sasteardini chire nasvalimastar.“ 35 Cana Vo încă delas duma, eta că aven varăsave manușa catar o baro manuș anda e sinagoga, save phenen: „Chiri șevoră muleas; soste mai civarăs le Sîcade Raies?“ 36 Ta o Isus, bi‐codolaco te dichăl codole dumengă, phenel le bare manușăscă anda e sinagoga: „Te ci daraivos, numa te pachias!“ 37 Ta ci muchles chanicas te jial Lesa, avri anda o Petro, o Iacovo vi o Ioano, o phraloro le Iacovosco. 38 Arăsleas cai le bare manușăscă chăreste. Othe dichleas o Isus but zarva, vi varăsaven save roven sar vi phagănas‐pe but. 39 Andră găleas, vi phendeas‐lengă: „Sostar cărăn cădăsavi zarva, vi sostar roven? E șevoră ci muleas, ta sovel.“ 40 Von prasanas‐pe Lestar. Cadea că pala soste avri incaladeas savorăn, les Pesa le șevorăcă dades, laca devora, sar vi codolen save avile Lesa, vi andră găleas othe cai sas e șevoră. 41 Hutildeas‐la vastestar, vi phendeas‐lacă: „Talita cumi“, savi cadea sîn: „Șevore, uști, phenav‐tucă!“ 42 Ta sa acana e șevoră uștileas, vi astardeas te phirel; sostar sas dășudone bărșănghi. Von așile morțome. 43 O Isus deas‐len zurales porunca te ci jianel chonic cadea buchi; acana vi phenel te den te hal le șevoră.