Fariseii și tradiția din bătrâni
(Matei 15:1‑20)1 Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s‑au adunat la Isus. 2 Ei i‑au văzut pe unii dintre ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Însă fariseii și toți iudeii nu mănâncă fără să‑și spele mâinile după rânduială, ținând tradiția din bătrâni. 4 Și, când vin de la piață, nu mănâncă decât după ce s‑au îmbăiat. Și multe altele le‑au primit ei ca să le păzească, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă și a paturilor . 5 Iar fariseii și cărturarii L‑au întrebat : „De ce nu trăiesc ucenicii tăi după tradiția din bătrâni, ci prânzesc cu mâinile necurate?” 6 Isus le‑a răspuns: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris:
Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,
dar inima lor este departe de Mine!
7 În zadar Mi se închină ei,
dând învățături care nu sunt decât porunci omenești.
8 Voi lepădați porunca lui Dumnezeu și țineți tradiția oamenilor, [precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri ca acestea].” 9 Și le‑a mai zis: „Frumos dați voi la o parte porunca lui Dumnezeu ca să țineți tradiția voastră. 10 Căci Moise a zis: Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și: Cine blestemă pe tatăl lui sau pe mama lui să fie pedepsit cu moartea. 11 Voi însă ziceți: «Un om îi poate spune tatălui său ori mamei sale: ‘Este korban ’ – adică dăruit lui Dumnezeu – ‘ceea ce îți pot da’»; 12 și nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui. 13 Ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția pe care o transmiteți. Și multe ca acestea mai faceți!”
Ce îl spurcă pe om
14 Și chemând din nou mulțimea la Sine, a zis: „Ascultați‑Mă toți și înțelegeți! 15 Nimic din ce este în afara omului nu poate să‑l facă necurat, intrând în el. Dar ce iese din om, aceea îl face necurat. 16 [Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.]” 17 După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat cu privire la pilda aceasta. 18 El le‑a zis: „Și voi sunteți fără pricepere? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om din afară nu‑l poate face necurat? 19 Aceasta pentru că nu intră în inima lui, ci în pântec și apoi iese afară, în hazna” , curățind astfel toate bucatele. 20 El le‑a mai zis: „Ce iese din om, aceea îl face necurat. 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, 22 adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, invidia , blasfemia, trufia, nechibzuința. 23 Toate aceste rele ies dinăuntru și îl fac pe om necurat.”
Femeia siro‑feniciană
(Matei 15:21‑28)24 Isus a plecat de acolo și S‑a dus în ținutul Tirului [și al Sidonului]. A intrat într‑o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo , dar n‑a putut să rămână ascuns. 25 Ci, îndată, o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre El și a venit și I‑a căzut la picioare. 26 Femeia aceasta era vorbitoare de limbă greacă, de obârșie siro‑feniciană. Ea L‑a rugat să scoată demonul din fiica ei. 27 Isus i‑a zis: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței!” 28 „Da, Doamne”, I‑a răspuns ea, „dar și cățeii mănâncă sub masă din firimiturile copiilor!” 29 Atunci Isus i‑a zis: „Pentru cuvântul acesta, du‑te; a ieșit demonul din fiica ta.” 30 Când s‑a dus femeia acasă, a găsit copila culcată în pat, iar demonul ieșise din ea.
Vindecarea unui surdomut
31 Isus a părăsit iarăși ținutul Tirului și a venit prin Sidon către Marea Galileei, în ținutul Decapole. 32 I‑au adus un surd care era și gângav și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el. 33 El l‑a luat deoparte din mulțime, apoi Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul Său . 34 Și‑a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Effata” , care înseamnă: „Deschide‑te!” 35 Îndată i s‑au deschis urechile, i s‑a dezlegat limba și vorbea foarte deslușit. 36 Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea mai stăruitor , cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „Cât de bine le face pe toate! Chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească!”
Ăl Fariseie vi o sîcaimo le phurengo
1 Ăl Fariseie vi varăsode rai sîcadine, save avile anda o Ierusalimo, chidineaile c‐o Isus. 2 Von dichle varăsaven anda Lescă ucenice cai hale bi‐ujimască vastența, sar vi bi‐halade. 3 Ăl Fariseie, ta sa ăl Iudeie ci han bi‐codolaco te halaven mișto pengă vast, cadea sar sichile ăl phure. 4 Vi cana asban pa o marșevo, ci han ji cana ci naion. Sîn but aver buchea save von sichile te încărăn, sar: o halaimo le paharengo, le chorengo, le vidrengo sar vi le patonengo. 5 Cadea ăl Fariseie sar vi ăl sîcadine rai pușle Lestar: „Sostar ci încărghion Chire ucenice le phurengă sîcaimastar, ta han bi‐halade vastența?“ 6 O Isus palpale phenel: Tume save camen te aven dichline, mișto proorocisardeas o Isaia pa tumende, sar sîn ramome: „Cadala but manușa del‐man e pachiv le ustența, ta lengo ilo sîn dur Mandar. 7 Ta bi‐chancimasco den‐Man e pachiv von, den sîcaimo savo ci sîn aver‐cola numa varăsave sîcaimata le manușăndar.“ 8 Tume muchăn e crisî le Devleschi, te încărăn o sîcaimo le manușăngo, sar le chorengo halaimo, vi le paharengo, vi cărăn but buchea cadalendar. 9 Vo mai phendeas‐lengă: „Șucar rimosardean e crisî le Devleschi, cai te încărăn tumare sîcaimata le phurengo. 10 Sostar o Moise phendeas: ‘Te des e pachiv chire dades vi chire devora;’ ta: ‘Codo savo del duma jiungalimasa pescă dades vi pesca devora, te avel doșalo merimasco.’ 11 Tume, sa anda codea, phenen: ‘Te avela iech manuș te phenel pescă dadescă sar vi pesca devoracă: „Voră sosa daștisardeas te vazdav tucă“, sîn Corbano’, sar sîn dino le Devlescă, vi cărăl mișto; 12 ta ci mai muchăn‐les te cărăl chanci anda pesco dad vi anda peschi devorî. 13 Ta cadea, rimosardean o Divano le Devlesco, pa tumare phurengo sîcaimo. Vi cărăn but aver buchea!“
So melearăl le manușăs
14 Pala codea, chardeas peste le bute manușăn, vi phenel‐lengă: „Așunen Man savoră te hachiarăn. 15 Avri anda o manuș ci sîn chanci savo, te jial andă leste, te daștil te melearăl‐les; ta so inclel anda o manuș, codo melearăl‐les. 16 Te sîn varăcas cana te așunel, te așunel.“ 17 Pala soste andră găleas and‐o chăr, cana sas dur le bute manușăndar, Lescă ucenice pușle‐Les pa cadea pilda. 18 Vo phenel‐lengă: „Vi tume san cadea bi‐hachiarimască? Ci hachiarăn că chanci so jial avreal and‐o manuș, ci daștil te melearăl‐les? 19 Sostar ci jial andă lesco ilo, ta andă lesco păr, pala codea sîn avri dini and‐e hazna?“ Phendeas cadea, Vo cărdeas sa ăl habenata ujo. 20 Vo mai phendeas‐lengă: „So avel avri anda o manuș, codea melearăl le manușăs. 21 Sostar andral, anda o ilo le manușăngo, inclen ăl jiungalimata, curvișago, curvie, mudarimata, 22 ciorimata, butimata, garaimata, tharimata, buchea lajeavescă, iach jiungali, tele dichlimo, barimo, dilimo. 23 Sa cadala buchea jiungale aven andral, von melearăn le manușăs.“
E jiuvli anda‐o Canaano
24 O Isus găleatar othar, vo găleatar othar p‐ăl thana le Tiroscă vi le Sidonoscă. Andră găleas andă iech chăr, camelas te ci jianel chonic că sîn othe; ta ci daștisardeas te așel garadines. 25 Sa acana, iech jiuvli, saveschi racli sas hutildini catar iech duho savo ci sas ujo, așundeas că den duma pa Leste, voi avileas vi șiudeas pes angla Lescă pînră. 26 Cadea jiuvli sas iech grecoica, anda o neamo Siro‐fenicianuri. Voi rughilas‐Les te lel avri le bengăs anda lachi racli. 27 O Isus phendeas‐lacă: „Te mechăs mai anglal te ceailon ăl șeavoră: sostar ci sîn mișto te les o manro le șeavorăngo, te șiudes‐les le riconengă.“ 28 „Cadea, Raie“, phenel‐Lescă palpale voi: „ta vi ăl ricone tela e sinia han ăl purșuca le șeavorăngă.“ 29 Acana o Isus phenel‐lacă: „Anda cadea duma, te jiastar, avri inclisteas o beng anda chiri racli.“ 30 Ta cana andră găleas e jiuvli andă pesco chăr, arachleas le raclea tele peli and‐o pato; sar vi avri inclisteas o beng anda late.
Sastearghiol iech cașuco‐muto
31 O Isus găleatar anda‐l than le Tiroscă, pale avileas p‐o Sidono pașa o baro pai le Galileaco, nachleas p‐ăl thana le Decapole. 32 Ande‐Leste iechă cașucăs, savo delas duma phares, vi rughisarde‐Les te thol Pescă vast pă leste. 33 Vo leas‐les mai ocothe le bute manușăndar, thodeas Pescă naie andă lescă can, vi arăsleas lesca șibate Pescă șiungaresa. 34 Pala codea, vazdeas Pescă iacha cai o ceri, vi phenel: „Efata“, sar: „Putărghio!“ 35 Sa acana, putărghile lescă can, avri phanglinaileas leschi șib, sar vi deas duma zurales mișto. 36 O Isus poruncil‐lengă te ci phenen chanicască; ta sodesa poruncil‐lengă mai but, cărnas‐Les prinjeandino mai but. 37 Von așenas sar pahome zurales but, vi phenenas: „Savoră cola cărăl‐le zurales ciudimasa; vi le cașucăn cărăl te așunen, save ci den duma cărăl‐le te den duma.“