Pilda semănătorului
(Marcu 4:1‑9. Luca 8:4‑8)1 În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat pe țărmul mării. 2 Mulțimi mari s‑au adunat la El, așa că S‑a suit și S‑a așezat într‑o barcă, în timp ce mulțimea toată stătea pe țărm.
3 El le‑a spus multe, în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 Pe când semăna el, o parte din semințe au căzut lângă drum, iar păsările au venit și le‑au mâncat. 5 O altă parte din semințe au căzut pe loc pietros, unde n‑aveau mult pământ: au răsărit îndată, pentru că n‑aveau pământ adânc. 6 Dar când a răsărit soarele, s‑au veștejit și, pentru că n‑aveau rădăcină, s‑au uscat. 7 O altă parte din semințe au căzut între spini: spinii au crescut și le‑au înăbușit. 8 O altă parte din semințe au căzut pe pământ bun și au adus rod: una o sută , una șaizeci și alta treizeci. 9 Cine are urechi [de auzit] să audă.”
Rostul pildelor
(Marcu 4:10‑12. Luca 8:9‑10)10 Apropiindu‑se de El, ucenicii I‑au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11 Isus le‑a răspuns zicând: „Pentru că vouă vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu li s‑a dat. 12 Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei , deși văd, nu văd și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg. 14 Cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:
De auzit veți auzi, și nu veți înțelege;
de privit veți privi, și nu veți vedea.
15 Căci inima acestui popor s‑a împietrit;
cu urechile greu au auzit ,
iar ochii și i‑au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă
la Mine ca să‑i vindec.
16 Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17 Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit.
Tâlcuirea pildei semănătorului
(Marcu 4:13‑20. Luca 8:11‑15)18 Voi însă ascultați pilda semănătorului! 19 Când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20 Cel semănat în loc pietros este cel ce aude Cuvântul și‑l primește îndată cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se poticnește îndată. 22 Cel semănat între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului [acestuia] și înșelăciunea bogățiilor înăbușă Cuvântul și‑l fac astfel neroditor. 23 Iar cel semănat în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și‑l înțelege; el aduce rod: unul o sută, unul șaizeci și altul treizeci.”
Pilda neghinei
24 Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui. 25 Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat. 26 Când au crescut firele de grâu și au făcut rod, s‑a arătat și neghina. 27 Robii stăpânului casei s‑au apropiat și i‑au zis: «Stăpâne, n‑ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Cum de are neghină?» 28 El le‑a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut asta.» Și robii i‑au zis: «Vrei dar să mergem să o adunăm?» 29 «Nu», le‑a zis el, «ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea. 30 Lăsați‑le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Adunați întâi neghina și legați‑o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»”
Pilda grăuntelui de muștar și pilda aluatului
(Marcu 4:30‑34. Luca 13:18‑21)31 Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său. 32 Acesta, deși este cea mai mică dintre toate semințele, când crește se face mai mare decât verdețurile și devine copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”
33 Le‑a mai spus o pildă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l‑a luat o femeie și l‑a pus în trei măsuri de făină de grâu, până a dospit totul.” 34 Isus le‑a spus toate acestea mulțimilor în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:
Îmi voi deschide gura în pilde,
voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii.
Tâlcuirea pildei neghinei
36 Atunci Isus a lăsat mulțimile și a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Tâlcuiește‑ne pilda cu neghina din ogor!” 37 El le‑a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui Rău. 39 Vrăjmașul care a semănat‑o este Diavolul; secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Așadar, după cum se adună neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi și ei vor strânge din Împărăția Lui toate pricinile de poticnire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea 42 și‑i vor arunca în cuptorul cu foc ; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi [de auzit] să audă.
Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului
44 Împărăția cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într‑un ogor. Omul care a găsit‑o a ascuns‑o și, de bucurie, merge, vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
45 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găsește un mărgăritar de mare preț, merge, vinde tot ce are și‑l cumpără.
Pilda năvodului
47 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de vietăți . 48 După ce s‑a umplut, pescarii îl trag la mal, se așază, adună în coșuri ce este bun și aruncă ce este rău. 49 La fel va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți 50 și‑i vor arunca în cuptorul cu foc ; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
51 Ați înțeles toate acestea?” „Da”, I‑au răspuns ei. 52 El le‑a zis: „De aceea, orice cărturar care a devenit ucenic al Împărăției cerurilor este asemenea unui gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”
Necredința celor din Nazaret
(Marcu 6:1‑6. Luca 4:16‑30)53 După ce a sfârșit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54 A venit în ținutul Său natal și îi învăța pe oameni în sinagogă, iar ei erau uimiți și ziceau: „De unde are el înțelepciunea aceasta și puterea cu care face minuni? 55 Oare nu este el fiul tâmplarului? Pe mama lui oare n‑o cheamă Maria, iar pe frații lui – Iacov , Iosif, Simon și Iuda ? 56 Și surorile lui nu sunt oare toate printre noi? De unde are el atunci toate aceste lucruri?” 57 Și se poticneau în El . Dar Isus le‑a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria și în casa lui.” 58 Și n‑a făcut multe minuni acolo, din cauza necredinței lor.
Efta pildea and‐oa thagarimos le cerosco. O Iisus nai ciutino sama andă Po foro.
1 Andă codou ghes, o Iisus înclisto and‐o cher hai ghelo pașa‐c pai baro. 2 Hai chidinea‐pe Leste but manușa, cadichi că Ou beșălas and‐e corabia ha‐l manuș beșănas pe phuî. 3 Hai dinea lenghe duma but, and‐ăl pildea, hai phendea: Eta o semănători înclisto te semănil. 4 Hai pala sar semănilas, ăc partea and‐ăl cuchea peline pașa o drom hai avile ăl ciriclea hai hale‐le. 5 Aver peline pă thaneste baralo, cai nas‐le phuî but hai sigo încliste avri, că nas‐le phuî mai andră; 6 Hai cana înclisto o cham, pălisaile tatimastar, că nas‐len rădăcina, hai șuchile. 7 Aver peline mașcar ăl canre, ta ăl canre barile hai tasarde‐le. 8 Aver peline and‐ăl phuîate laci hai dine rodo: Ech ăc șăl, aver șouardeș, aver treanda. 9 Saves si can așunimasche, te așunel. 10 Hai ăl ucenicea avile pașa Leste, hai phende‐Lesche: Sostar des lenghe duma and‐ăl pildea? 11 Ta Ou, boldindos, phendea‐lenghe: Codolatar că tumenghe sas dino te pringianen ăl buchea ăl garade le thagarimasche and‐o cero, ta col‐avrenghe nas dino. 12 Coles cai si‐les mai del‐pe lesche, ta si te avel‐les opral, ta coles cai nai‐les, lela lesche vi so si les. 13 Codolatar dav‐lenghe duma and‐ăl pildea, că on, dichindos, ni dichen, hai, așunindos, ni așunen, nici ni hachiaren. 14 Hai lența maladiol so phendea o prooroco o Isaia, cai phenel: «Așunena tumare canența, ta nai te hachiaren, hai dichena tumare iachența, ta nai te dichen». 15 Că o ilo cadal manușăngo thulilo, hai le canența așunen phares hai lenghe iacha phandadile, te na aresel te dichen le iachența, te na așunen le canența, hai le ilesa te na hachiaren, hai te bolden‐pes, hai Me te sastearav‐len. 16 Ta mișto si tumare iachendar că dichen, hai tumare canendar că așunen. 17 Ceaces phenau‐tumenghe, că but proorocea hai manuș ceace camline te dichen ăl buche cai dichen‐le tume, ta ni dichle‐le, hai te așunen cai așunen‐le tume, ta ni așunde‐le. 18 Tume, acana, așunen e pilda le semănătoreschi: 19 Catar orsao cai așunel dimos duma le thagarimasche hai ni hachiardea‐les, avel o nasulimos hai lel so sas semănime andă lesco ilo; cadaia si e sămînța cai peli pașa o drom. 20 Codoia cai peli pașa‐c thana baralo si coua cai așunel o dimos duma, hai sigo lel‐les hai placiol‐les. 21 Ta nai‐les rădăcina andă leste, hai închiarel gi‐cana avel ăc nasulimos pă leste or ăc nașimos anda‐i duma, atunci ciudel‐pe. 22 Coia cai peli mașcar ăl canre si coua cai așunel e duma, ta că daral cadal lumea hai o tharimos le barvalimasco tasearel e duma hai ni aresel te avel rodo. 23 Ta e sămînța cai sas ciutini and‐e phuî laci si coua cai așunel e duma hai hachiarel‐la, hai anel rodo, ech cherel ăc șal, aver șouardeș, aver treanda. 24 Aver pilda ciutea‐la lenghe anglal, hai phendea: Cadea si o thagarimos and‐o cero sar echesa manuș cai semănisardea sămînța laci andă po bar. 25 Ta cana ăl manuș sovenas, avilo o dușmano lesco, hai ciutea e neghina mașcar o ghiu hai ghelo. 26 Hai cana cherdili e sulum hai dinea rodo, atunci sicadili e neghina. 27 Cana avile ăl slugi cai o rast le cheresco, phendea‐lenghe: Raia, ni semănisardean tu sămînța laci andă chi bar? Catar avile e neghina? 28 Ta ou boldea‐lenghe: Ăc dușmano manuș cherdea cadea. Ăl slugi phende‐lesche: Cames te gias hai te țîrdas‐la avri and‐o ghiu? 29 Ta ou phendea‐lenghe: Na, cana sar țîrdena e neghina, te na țîrdena‐la sa vi o ghiu. 30 Muchen te barion and‐ăc than vi o ghiu vi e neghina, gi c‐o chidimos le ghivesco, atunci phenaua le manușănghe cai chidena o ghiu: Încalaven mai anglal e neghina, phanden‐la dreza te thabaras‐la, hai o ghiu chiden‐les and‐ăl hambarea mîră. 31 Aver pilda ciutea angla lende: O thagarimos and‐o cero meal ăc cucheasa muștareschi, cai lea‐la o manuș hai semănisardea‐la and‐o bar, 32 Cadai si e mai țîcni anda sauără cuchea, ta cana barili si mai bari anda sauără hamata hai cherdol rucno, ta aven ăl ciriclea opral ta beșăn andă late. 33 Aver pilda phendea‐lenghe: Cadea meal o thagarimos and‐o cero le aluatosa, cai can lea‐les ăc guivli, garavel‐le andă trin phirea aro, gi cana dospisailo sea. 34 Sea cadla o Iisus phendeas le manușănghe and‐ăl pildea, hai bi‐pildengo ni delas‐langhe duma chanci, 35 Caște maladiol so sas phendo catar o prooroco cai phenel: «Deschearaua and‐ăl pilde Muro mui, phenaua so si garado dă‐cana si cherdi e lumea». 36 Pala codoia muchlea le bute manușăn, hai avilo and‐o cher, hai Lesche ucenicea pașîndos Lestar, phende: Cher‐ame te hachiaras e pilda le neghinasa anda‐i bar. 37 Ou boldea, hai phendea: Coua savo semănil e sămînța e laci si o Ciao le Manușăsco. 38 E bar si e lumea; e sămînța e laci si ăl ciave anda o thagarimos; e neghina si ăl ciave le nasulimasche. 39 O dușmano cai semănisardeas si o beng; o chidimos le ghiveșco si cana terminil‐pe le manușănța, hai cola cai chiden o ghiu si ăl îngerea. 40 Hai, pala so alol‐pe e neghina hai thabol and‐e iag, cadea si te avel i cana terminila‐pe le manușănța pala cadala ghesa. 41 Bicearela o Ciao le Manușăsco Pesche îngeren, chidena anda Lesco thagarimos sea le dilimata hai codolen so cheren o nasulimos, 42 Hai ciudena‐len and‐o cuptori le iagaco; othe avel roimos hai bare ducha. 43 Atunci cola ăl orta luminina sar o cham and‐o thagarimos tumare Dadesco. Saves si‐les can, te așunel. 44 Sa cadea meal o thagarimos and‐o cero ăc comoarasa garadi and‐ăl bar, cai cana arachlea‐la ăc manuș, garadea‐la, hai cadichi dă but placioiala latar, că ghelo ta bichindea dea co sas‐les hai chindea codoi bar. 45 Hai pale o thagarimos and‐o cero meal ăc manușăsa cai rodel mărgăritarea lace. 46 Hai cana arachlea ech cai si cuci, ghelo, ta bichindea sea so sas‐les hai chindea‐la. 47 Sa cadea meal o thagarimos and‐o cero ăc năvodosa cai si ciudino and‐o pai hai astearel sauără feluri macesche. 48 Hai cana pherdilo, țîrden‐les ăl macearia, hai beșîndos alon anda phirea ăl mace lace, hai save nai lace ciuden‐le avri. 49 Cadea si te avel cana terminila‐pe le manușănța: înclena ăl îngerea hai încalena le nasulen and‐o mașcar le manușăngo orta. 50 Hai ciudena‐le and‐o cuptori le iagaco; othe si te avel roimos hai bare ducha. 51 Hachiarden tume sea cadala? On phende‐Lesche: Va, Raia. 52 Hai Ou phendea‐lenghe: Codolasche, orsao sicado anda o thagarimos and‐o cero meal ăc gospodaresa, cai încalel anda pe barvalimos buchea neve hai phurane. 53 Hai pala so phendea o Iisus cadal pildea, telearda othar. 54 Hai avindos andă pio them, sicavelas‐len and‐e sinagogoa, cadea că acenas mirime hai phenenas: Cathar si‐Les cadichi goghi hai zuralimos? 55 Nai Cadaua o ciao colesco cai cherela udara? Leschi dei ni buciol‐pe Maria, hai Lesche phral: o Iacovo, o Iosifo o Simono hai o Iuda? 56 Hai Lesche pheia nai sea mașcar amende? Atunci, cathar si‐Les sea cadala? 57 Hai poticninas‐pe andă Leste. Ta o Iisus phendea‐lenghe: Nai prooroco biciuto sama numa andă pio them hai andă pio cher. 58 Hai ni cerdea othe but minuni, că codloa ni pachinanas.