Fariseii și tradiția din bătrâni
(Marcu 7:1‑13)1 Atunci au venit la Isus niște farisei și niște cărturari din Ierusalim și I‑au zis: 2 „De ce calcă ucenicii Tăi tradiția din bătrâni, căci nu‑și spală mâinile când mănâncă?” 3 El le‑a răspuns zicând: „Și voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru tradiția voastră? 4 Căci Dumnezeu a zis: Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta și: Cine își va blestema tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea. 5 Dar voi ziceți: «Cine îi va zice tatălui său ori mamei sale: ‘Orice lucru cu care ți‑aș putea fi de folos este deja dăruit lui Dumnezeu ’ 6 nu mai trebuie să‑și cinstească tatăl [sau mama].» Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiția voastră. 7 Fățarnicilor , bine a profețit Isaia despre voi, când a zis:
8 Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,
însă inima lui este departe de Mine.
9 Degeaba Mă cinstesc ei
dând învățături care sunt porunci omenești.”
Lucrurile care‑l spurcă pe om
(Marcu 7:14‑23)10 Isus a chemat mulțimea la Sine și a zis: „Ascultați și înțelegeți: 11 nu ce intră în gura omului îl face necurat; ce iese din gură, aceea‑l face necurat!” 12 Atunci, ucenicii Lui s‑au apropiat și I‑au zis: „Știi că fariseii, auzind cuvântul acesta , s‑au poticnit?” 13 Drept răspuns, El le‑a zis: „Orice răsad pe care nu l‑a sădit Tatăl Meu ceresc va fi smuls din rădăcină. 14 Lăsați‑i! Sunt niște călăuze oarbe; iar când un orb îl călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15 Petru i‑a zis: „Deslușește‑ne pilda aceasta!” 16 El le‑a zis: „Și voi sunteți încă fără pricepere? 17 Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară, în hazna? 18 Dar ce iese din gură vine din inimă, și aceea îl spurcă pe om. 19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile. 20 Acestea sunt lucrurile care‑l spurcă pe om, pe când mâncatul cu mâinile nespălate nu‑l spurcă pe om.”
Femeia canaaneană
(Marcu 7:24‑30)21 După ce a plecat de acolo, Isus S‑a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 22 Și iată că o canaaneancă din ținuturile acelea a venit și a început să strige către El : „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon.” 23 Dar El nu i‑a răspuns niciun cuvânt. Atunci ucenicii Lui s‑au apropiat și au început să‑L roage, zicând: „Dă‑i un răspuns, căci strigă în urma noastră!” 24 El le‑a răspuns: „Eu n‑am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25 Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând: „Doamne, ajută‑mă!” 26 Drept răspuns, El i‑a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței !” 27 „Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă din firimiturile ce cad de la masa stăpânilor lor.” 28 Atunci, Isus i‑a răspuns: „Femeie, mare este credința ta! Facă‑ți‑se după cum dorești!” Și fiica ei s‑a vindecat chiar în ceasul acela.
Vindecarea multor bolnavi
29 Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Și, suindu‑Se pe munte, S‑a așezat acolo. 30 Atunci au venit la El mulțimi numeroase, având cu ele șchiopi, orbi, ciungi, muți și mulți alți bolnavi . I‑au pus la picioarele Lui și El i‑a vindecat, 31 iar mulțimea se minuna văzând că muții vorbesc, ciungii sunt vindecați, șchiopii umblă și orbii văd. Și Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
A doua înmulțire a pâinilor
(Marcu 8:1‑10)32 Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: „Îmi este milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni stau de trei zile lângă Mine și nu au ce mânca. Nu vreau să‑i trimit flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.” 33 Ucenicii I‑au zis: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să săturăm atâta mulțime?” 34 „Câte pâini aveți?” , i‑a întrebat Isus. „Șapte”, I‑au răspuns ei, „și puțini pești.” 35 Atunci, Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. 36 A luat cele șapte pâini și peștii și, aducând mulțumire , le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. 37 Au mâncat toți și s‑au săturat; și au strâns șapte coșuri pline cu bucățile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39 Apoi , Isus a dat drumul mulțimilor, S‑a suit în barcă și S‑a dus în ținutul Magadanului .
O thoimos le vastengo. Ăc giuvli Canaaneanca. Ștar mii manuș si ceailiarde.
1 Atunci avile catar o Ierusalimo, c‐o Iisus, ăl fariseia hai ăl sicadine, hai phende: 2 Sostar Che ucenicea ușteaven e datina le phurengo? On ni thoven‐pe p‐ăl vast cana han marno. 3 Ta Ou boldea, hai phendea‐lenghe: Ta sostar vi tume ușteaven e porunca le Devleschi, anda tumari datina? 4 Că o Del phendea: Cinstisar che dades hai che da, hai sao dela armaia pe dades or pe da, te terminil merimasa. 5 Ta tume phenen: Codoua sao phenela pe dadesche, or pe da che: Sosa daștiuas te ajutiv‐tu si o daro le Devlesco, 6 Codoua ni cinstil pe dades or pe da; hai dinen rigate so phenel o Del anda tumari datina. 7 Cior garade, mișto proorocisardea o Isaia anda tumende, cana phendea: 8 «Cadal manuș cinstin‐Man le mosa, ta lengo ilo si dur Mandar. 9 Hai si chanci că on cinstin‐Man, sichindos sicavimata so si porunci manușănghe». 10 Hai dindos mui Peste le manușăn but, phendea‐lenghe: Așunen hai hachiaren: 11 Na so ciol o manuș and‐o mui macril‐les hai so înclel anda o mui le manușăsco, codoia macril‐les. 12 Atunci pașîle Leste Lesche ucenice, hai phende: Gianes c‐ăl fariseia, cana așunde so phendean, pedechisaile dă chio dimos duma, hai holeaile? 13 Hai Ou boldea hai phendea: Orso răsado cai nas ciutino cathar Muro Dad opral, avel țîrdino anda‐i phuî. 14 Muchen‐len; si manuș coră cai înghiaren avre corăn; hai cana ăc coro înghiarel avre corăs, el dui peren and‐ăc than hanado. 15 Ta o Petro astardea hai phendea: Cher‐amen te hachiaras cadai pilda. 16 Ou phendea: Acana i tume sen bi‐hachiarde? 17 Ni hachiaren că sea so gial and‐o mui gial and‐o păr hai pala codoia des‐les avri? 18 Hai cola so încalaves and‐o mui aven anda o ilo, hai codola macrin le manușăs. 19 Anda o ilo înclen: ăl gîndurea ăl nasul, ăl mundarimata, ăl traimata avre giuvleasa, ăl buchea lajeaveste, ăl ciorimata, ăl phenimata ăl hohamne, ăl hule. 20 Cadala si cai macrin le manușăs, ta te has le vastența bithode ni macril le manușăs. 21 Înclindos othar o Iisus teleardea and‐ăl thana le Tirosche hai le Sidonosche. 22 Hai eta c‐ăc giuvli Canaaneanca anda codol thana înclindos mui, hai phenelas: Aven‐Tu mila mandar, Devla, Ciao le Davidosco! Mîri cei nasul si chinuime catar ăc beng. 23 Ou ni dea duma lasa chanci: Pașîndos, Lesche ucenice rughisarde‐Les, hai phende: Much‐la, că eta del mui pala amende. 24 Ou boldea hai phendea: Nai sem dino drom numa c‐ăl bacrea ăl hasardea and‐o cher le Israelosco. 25 Ta oi, avindos Leste, dinea cocea, hai phendea: Devla, na muchma. 26 Ta Ou boldea hai phendea: Nai mișto te les o marno le ciauărănghe hai te ciudes‐les c‐ăl giuchel. 27 Ta oi phendea: Cadea si, Devla, ta i ăl giuchel han and‐ăl prușuca cai pheren catar e sinia lenghe stăpînenghi. 28 Atunci, boldindos, o Iisus phendea‐lache: Giuvlie, baro si chio pachiamos; cherdol‐pe tuche sar tu cames, hai sastil lachi cei andă codou ceaso. 29 Hai nachindos o Iisus othar, avilo pașa o pai le Galileaco, uștilo p‐o plai, hai beșlo othe. 30 Hai but manuș avile Leste, mașcar lende sas banghe, coră, aver ni denas duma, bi‐vastengo, but hai but ciute‐le cai Lesche pîrne, hai Ou sasteardea‐le. 31 Codol but manuș mirinas‐pe dichindos colen cai ni dine duma acana denas duma, colen bi‐vastengo sastearde, ăl banghe phirenas, ăl coră dichenas, hai slăvinas le Devles le Israelosco. 32 O Iisus, dindos mui Peste Pe ucenicen, phendea: Mila si Manghe catar cadal but manuș, că eta si trin ghesa dă cana ajuchearen pașa Mande hai nai so te han; te dau lenghe drom bocailo ni camau, caște na peren tele chinimastar. 33 Hai ăl ucenicea phende‐Lesche: Cathar te avel‐ame, and‐ăl thana mulane, cadichi marne, te ceailiaras cadichi manuș? 34 Hai o Iisus pușlea‐le: Cabor marne si tumen? Hai on phende: Efta hai țîra maciora. 35 Poruncisardea le bute manușănghe te beșăn tele pe phuî. 36 Lilea ăl efta marne hai codol mace, hai naisarindos, phaglea hai dinea că Pe ucenice, hai Lesche ucenicea le manușăn. 37 Hai hale sea ta ceailile hai lile efta tîrne pherde sosa acilo h‐ăl prușuca. 38 Hai codola cai hale ghindolaspe c‐ăl ștar mii murș, afer anda‐l ciauără hai ăl giuvlea. 39 Pala cadaia dinea o drom codol manușănghe, uștilo and‐ăc corabia hai ghelo and‐ăl thana Magdala.