Pilda celor chemați la nuntă
1 Isus le‑a vorbit iarăși în pilde și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care i‑a făcut nuntă fiului său. 3 I‑a trimis pe robii lui să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei n‑au vrut să vină. 4 A trimis apoi alți robi și le‑a zis: «Spuneți‑le celor chemați: ‘Iată, ospățul meu este pregătit, taurii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!’» 5 Dar ei, fără să le pese, au plecat: unul la ogorul lui, iar altul la negoțul lui. 6 Ceilalți au pus mâna pe robii lui, i‑au batjocorit și i‑au omorât. 7 [Când a auzit aceasta ,] regele s‑a mâniat; a trimis oștile sale, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a pârjolit cetatea. 8 Apoi le‑a zis robilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați n‑au fost vrednici . 9 Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care‑i veți găsi!» 10 Robii aceia au ieșit pe drumuri, i‑au strâns pe toți aceia pe care i‑au găsit – și răi, și buni – iar camera de nuntă s‑a umplut de oaspeți. 11 Dar când a intrat regele să‑i vadă pe oaspeți, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. 12 «Prietene», i‑a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. 13 Atunci regele le‑a zis slujitorilor: «Legați‑l de mâini și de picioare, [luați‑l] și aruncați‑l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»”
Birul plătit cezarului
(Marcu 12:13‑17. Luca 20:20‑26)15 Atunci , fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă pe Isus cu vorba. 16 I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii și I‑au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr, fără să ții seama de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune‑ne ce crezi: este îngăduit să‑i dăm bir cezarului sau nu?” 18 Isus, cunoscându‑le răutatea, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați‑Mi banul pentru bir!” Și ei I‑au adus un dinar. 20 El i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” 21 „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. Atunci El le‑a zis: „Dați‑i dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Când au auzit ei, au rămas uimiți și, lăsându‑L, au plecat.
Despre înviere
(Marcu 12:18‑27. Luca 20:27‑40)23 În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 24 „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se însoare cu soția văduvă și să‑i ridice urmaș fratelui său.» 25 Erau la noi șapte frați. Primul s‑a însurat, apoi a murit și, neavând urmași, i‑a lăsat‑o fratelui său pe soția lui. 26 La fel și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 După ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție .” 29 Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii [lui Dumnezeu] în cer. 31 Cât despre învierea morților, n‑ați citit cele spuse vouă de către Dumnezeu, când zice: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov ? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.” 33 Mulțimile care‑L ascultau erau uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Marcu 12:28‑34. Luca 10:25‑28)34 Fariseii, auzind că Isus le‑a închis gura saducheilor, s‑au adunat laolaltă 35 și unul dintre ei, un învățător al Legii , L‑a întrebat, ca să‑L ispitească: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 El i‑a răspuns: „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este : Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40 De aceste două porunci atârnă toată Legea și Profeții.”
Al cui fiu este Hristosul?
(Marcu 12:35‑37. Luca 20:41‑44)41 Pe când erau fariseii adunați la un loc, Isus i‑a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Mesia ? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I‑au răspuns ei. 43 Și Isus le‑a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, Îl numește Domn, când zice:
44 Domnul I‑a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi
sub picioarele Tale» ?
45 Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este fiul lui?” 46 Nimeni n‑a putut să‑I răspundă vreun cuvânt și, din ziua aceea, n‑a mai îndrăznit nimeni să‑I pună alte întrebări.
E pilda le abiaveschi le raclesa le thagaresco. O dinaro le Cezarosco. E mai bari porunca anda‐i Cris. O Mesia: o Ciao hai o Rai le Davidosco.
1 Astardea o Iisus hai dinea duma pale and‐ăl pilde, hai phendea: 2 O thagarimos and‐o cero meal ăc thagaresa cai cherdea abiau pe raclesche. 3 Hai dinea drom pe slugen că cola cai sas dine mui, ta on ni camne te aven. 4 Pale dinea drom pe slugen, hai phendea: Phenen le manușănghe cai si dine mui: Eta că sea cherden so trăbul and‐o abiau mîrî; gurumneora ăl parvarde sea si gata. Aven c‐o abiau. 5 Ta on ni camne te gianen lestar, hai ghele: ech că pe barea, aver te cherel negoțo; 6 Hai col‐aver ciute o vast p‐ăl slugi, marde‐le hai mundarde‐le. 7 O thagar cana așundea cadea, pherdilo holi, dinea drom pe ostașăn hai mundardea sauără codola nasul, hai dinea iag lengo foro. 8 Hai phendea pe slugenghe: O abiau si gata, ta ăl dine mui ni meritisarde te aven. 9 Gian c‐ăl droma, p‐ăl ulițe, hai caboren arachena, den‐le mui c‐o abiau. 10 Hai încliste ăl slugi c‐ăl droma, chidea sauărăn cai arachle‐le, i lace i nasul, hai pherdilo o cher le abiavesco manușănța. 11 Hai cana întrisailo o thagar te dichel le manușăn, dichlea othe ăc manuș cai nas hureado rahamiasa abiaveschi. 12 Hai phendea‐lesche: Amala, sar întrisailean cathe bi‐rahami abiaveschi? Ou acilo, ni phendea chanci. 13 Atunci o thagar phendea le slugenghe: Phanden‐les pirnengar hai vastendar, hai ciuden‐les and‐o calimos rachiaco avri. Othe avela roimos hai bare ducha. 14 Că but si dine mui, ta țîra si alome. 15 Atunci ghele ăl fariseia ta dine‐pe duma te astaren le Iisusos and‐o dimos duma. 16 Hai dine drom Leste lenghe ucenicen and‐ăc than le Irodianența, hai phende: Sicaitorina, gianas că san manuș ceacio, hai sicaves o drom le Devlesco, hai ni încheares sama catar o manuș. 17 Phen‐amenghe: So Tu pachias? Trăbul te das biro le Cezares or ni trăbul? 18 Hai o Iisus, cai pringianelas lenghi cioria, phendea‐lenghe: Sostar ispitin‐Ma, fățarnici cai sen? 19 Sicaven Manghe o lovo cai den biro. Hai on ande Lesche ăc dinari. 20 O Iisus pușlea‐le: O chipo hai ăl hramomata pă leste casche si? 21 On phende: Le Cezarosche. Atunci Ou phendea: Den le Cezaros so si le Cezarosco, hai le Devles so si le Devlesco. 22 Sostar așunde, mirime, muchle‐Les hai telearde. 23 Andă codou ghes pașîle Leste ăl saducheia, cai phenen c‐o manuș ni jiuvindol, hai on pușle‐Les: 24 Sicaitorina, o Moise phendea: Cana merela coniva hai ni avelas‐les ciave, lesco phral te lel le giuvlea pe phralesca, te vazdel urmașo. 25 Hai sas amende efta phral; o angluno însurisailo hai mulo, hai că nas‐les ciave, muchlea pe giuvlea pe phralesche. 26 Sa cadea i le dongo, i le trinengo gi c‐ăl eftanghe. 27 Palal pala lende sea, muli i oi e giuvli. 28 Cana jiuvindona, saveschi anda‐l efta phral avela e giuvli? Că sea trăisaile lasa. 29 O Iisus phendea‐lenghe: Rătăciun‐tume, că ni pringianen nici o lil le Devlesco, ta nici Lesco zuralimos. 30 Cana avela o jiuvindimos, nai te mai însurin‐pe nici te măritin‐pe, hai si te aven sar ăl îngerea le Devlesche and‐o cero. 31 And‐e buchi că giuvindon ăl mule, ni citisarden so phenel o Del, cana phenel: 32 «Me sem o Del le Avraamosco, o Del le Isaacosco, hai o Del le Iacovosco»? Ou nai ăc Del le mulengo, hai le jiungadengo. 33 Ăl but manuș, cai așunenas, acile mirime sar sicavelas‐len. 34 Cana așunde ăl fariseia că Ou phandea o mui le saducheengo, chidineaile and‐ăc than. 35 Ta ech anda lende, sicaitori Crisaco, caș‐te ispitil le Iisusos, te phucel‐Les: 36 Sicaitorina, savi si e mai bari porunca anda‐i Cris? 37 Ou phendea: Te iubis che Devles sauără ilesa, sauără sufletosa, hai sauără pachiamasa chiri. 38 Cadaia si e angluni hai e mai bari porunca. 39 Hai le donghi, cai meal lasa si: Te iubis che manușăs pașa‐l sar iubis‐tu tut. 40 Andă cada‐l dui porunci si astarde sauără Legea h‐ăl proorocea. 41 Sar sas chidine and‐ăc than ăl fariseia, o Iisus phușlea‐le, 42 Phenindos: Tume so pachian and‐o Hristoso? Casco Ciao si Ou? On phende: Le Davidosco. 43 Ou phendea: Sar atunci o Davido îndrumome catar o duho, numil‐Les Del cana phenel: 44 «O Del phendea mîră Devlesche: Beș că Mîrî ceacio, gi cai ciaua Che dușmanen tala Che pîrne». 45 Atunci cana o Davido numil-Les Del, sar si ou Lesco ciao? 46 Coniva ni mai daștisailo te phenel ăc vorba hai, d‐anda codou ghes, ma nas curajo te mai phucen‐Les daici.