Ionatan îl ajută pe David
1 David a fugit de la Naiot, de lângă Rama. S‑a dus la Ionatan și i‑a zis: „Ce‑am făcut eu? Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de caută să‑mi ia viața?” 2 Ionatan i‑a răspuns: „Ferească Domnul! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, fără să‑mi dea de știre. De ce ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Nici pomeneală!” 3 David a jurat din nou, zicând: „Tatăl tău știe negreșit că am găsit trecere înaintea ta și își va fi zis: «Să nu afle Ionatan, ca să nu se întristeze!» Totuși, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte!” 4 Ionatan i‑a zis lui David: „Ce zici tu, aceea voi face pentru tine.” 5 Și David i‑a zis lui Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă și ar trebui să stau la masă cu regele; îngăduie-mi să mă duc și să mă ascund în câmp până în seara celei de-a treia zile. 6 Dacă tatăl tău pomenește de lipsa mea, să‑i spui: «David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece degrabă până la Betleem , în cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa de peste an pentru toată familia.» 7 Dacă zice: «Bine!», atunci robul tău e în siguranță; dar dacă‑l apucă mânia, să știi că pieirea mea este hotărâtă din partea lui. 8 Poartă‑te cu îndurare față de robul tău, căci ai făcut un legământ cu robul tău înaintea DOMNULUI! Iar dacă este vreo fărădelege în mine, ia‑mi tu viața! De ce să mă mai duci până la tatăl tău?”
9 Ionatan i‑a zis: „Ferească Domnul să știu fără greș că pieirea ta este hotărâtă din partea tatălui meu și să nu-ți dau de veste!” 10 David i‑a zis lui Ionatan: „Cine‑mi va da de știre dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?” 11 Și Ionatan i‑a zis lui David: „Hai să ieșim la câmp!” Și au ieșit amândoi la câmp. 12 Ionatan i‑a zis lui David: „Pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel că mâine sau poimâine, după ce‑l voi fi cercetat pe tatăl meu, dacă va fi bine dispus față de David, voi trimite la tine pe cineva să‑ți dea de știre! 13 DOMNUL să Se poarte cu toată asprimea față de Ionatan dacă tatăl meu s-ar bucura să‑ți facă rău, iar eu nu ți-aș da de știre și nu te-aș lăsa să pleci în pace! DOMNUL să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, poartă‑te față de mine cu o bunătate ca a DOMNULUI; iar dacă voi muri, 15 să nu‑ți îndepărtezi niciodată bunătatea de casa mea, nici chiar când DOMNUL îi va nimici pe toți vrăjmașii lui David de pe fața pământului!”
16 Astfel, Ionatan a încheiat legământ cu casa lui David, zicând: „DOMNUL să le ceară socoteală vrăjmașilor lui David!” 17 Ionatan l‑a pus din nou pe David să jure pe dragostea lui față de el, căci îl iubea ca pe sine însuși .
18 Ionatan i‑a zis: „Mâine este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 A treia zi să te cobori de tot , să te duci până la locul în care te‑ai ascuns în ziua cu pricina și să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la țintă. 21 Atunci îmi voi trimite slujitorul și‑i voi zice : «Du‑te și găsește săgețile!» Dacă‑i voi zice slujitorului: «Iată, săgețile sunt dincoace de tine, ia‑le!», să vii, căci este pace pentru tine și n‑ai de ce să te temi, viu este DOMNUL! 22 Dar dacă îi voi zice băiatului: «Iată, săgețile sunt dincolo de tine», atunci să pleci, căci DOMNUL te trimite. 23 Cât despre făgăduința pe care ne‑am făcut‑o unul altuia, iată, DOMNUL este martor între mine și tine pe vecie!”
24 David s‑a ascuns în câmp. Când a venit luna nouă, regele s-a așezat la masă ca să mănânce. 25 Regele a stat, ca de obicei, la locul lui de lângă perete. Ionatan era în fața lui, Abner s‑a așezat lângă Saul, iar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n‑a vorbit nimic în ziua aceea, căci își zicea: „Ceva s‑a întâmplat cu el. Nu este curat; negreșit, nu este curat.” 27 În ziua următoare, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul i‑a zis fiului său Ionatan: „De ce n‑a venit fiul lui Ișai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan i‑a răspuns lui Saul: „David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece la Betleem. 29 Mi-a zis: «Dă‑mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și fratele meu mi‑a dat poruncă; dacă am găsit trecere înaintea ta, dă‑mi voie să mă duc degrabă să‑mi văd frații!» De aceea n‑a venit la masa regelui.”
30 Atunci Saul s‑a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i‑a zis: „Pui de lele, nu știu eu că te‑ai înhăitat cu fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31 Câtă vreme trăiește fiul lui Ișai pe pământ, nici tu, nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Acum trimite să‑l aducă la mine, căci e vrednic de moarte!” 32 Ionatan i‑a răspuns tatălui său, Saul: „De ce să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Atunci Saul și-a aruncat sulița spre el ca să‑l lovească, și Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să‑l omoare pe David. 34 S‑a ridicat de la masă aprins de mânie și n‑a mâncat nimic în ziua a doua a lunii noi, pentru că era mâhnit din pricina lui David și pentru că tatăl său îl umilise.
35 A doua zi de dimineață, Ionatan a ieșit pe câmp la vremea pe care o hotărâse cu David, având cu el un slujitor tânăr. 36 El i‑a zis slujitorului: „Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage!” Slujitorul a alergat, iar el a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când slujitorul a ajuns la locul săgeții trase de Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Nu-i așa că săgeata este dincolo de tine?” 38 Ionatan a mai strigat către slujitor: „Iute, grăbește‑te, nu zăbovi!” Și slujitorul lui Ionatan a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul lui. 39 Slujitorul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau cele întâmplate. 40 Ionatan i‑a dat slujitorului armele pe care le avea și i‑a zis: „Du‑te și du-le în cetate!”
41 După plecarea slujitorului, David s‑a ridicat de lângă movilă , apoi s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s‑au sărutat și au plâns împreună, mai cu seamă David. 42 Apoi Ionatan i‑a zis lui David: „Du‑te în pace, acum că am jurat amândoi în Numele DOMNULUI astfel: «DOMNUL să fie martor pe vecie între mine și tine, între sămânța mea și sămânța ta!»” David s‑a ridicat și a plecat, iar Ionatan s‑a întors în cetate.