Saul și necromanta din En‑Dor
1 Pe vremea aceea , filistenii și‑au strâns trupele și au adunat o oștire ca să pornească la război împotriva lui Israel. Achiș i‑a zis lui David: „Să știi că vii cu mine la oaste, atât tu, cât și oamenii tăi!” 2 David i‑a răspuns lui Achiș: „Prea bine; vei vedea de ce e în stare robul tău!” Și Achiș i‑a zis lui David: „De aici înainte, vei fi păzitorul capului meu.”
3 Samuel murise, și tot Israelul îl plânsese și‑l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îi îndepărtase din țară pe cei ce chemau duhurile morților și pe ghicitori.
4 Filistenii s‑au strâns, au venit și și‑au așezat tabăra la Sunem . Saul a strâns tot Israelul și și‑a așezat tabăra la Ghilboa . 5 Când a văzut Saul tabăra filistenilor, s‑a înspăimântat și un mare tremur i‑a cuprins inima. 6 Saul L‑a întrebat pe DOMNUL, dar DOMNUL nu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urim , nici prin profeți. 7 Atunci, Saul le‑a zis slujitorilor lui: „Căutați‑mi o femeie care cheamă duhurile morților, ca să mă duc la ea să caut răspuns!” Slujitorii lui i‑au zis: „Iată, la En‑Dor este o femeie care cheamă duhurile morților!”
8 Atunci, Saul s‑a dat drept altul, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat; cu el mai erau doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i‑a zis: „Spune-mi, te rog, viitorul cu ajutorul unui duh și scoală‑mi-l pe acela pe care ți-l voi spune!” 9 Femeia i‑a zis: „Iată, știi ce a făcut Saul, cum i‑a nimicit din țară pe cei ce cheamă duhurile morților și pe ghicitori! De ce întinzi o cursă vieții mele? Vrei să mă omori?” 10 Saul i‑a jurat pe DOMNUL, zicând: „Viu este DOMNUL că nicio pedeapsă nu te va ajunge din pricina aceasta!” 11 Femeia i‑a zis: „Pe cine vrei să‑ți scol?” Și el a zis: „Pe Samuel!”
12 Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt mare. Femeia i‑a zis lui Saul: „De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul!” 13 Regele i‑a zis: „Nu te teme! Ce vezi?” Femeia i‑a zis lui Saul: „Văd o ființă dumnezeiască sculându‑se din pământ. 14 El i‑a zis: „Cum arată?” Și ea a răspuns: „Cel care se scoală este un bătrân înveșmântat într‑o mantie .” Saul a înțeles că este Samuel, s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat. 15 Samuel i‑a zis lui Saul: „De ce m‑ai tulburat, chemându‑mă?” Saul i‑a răspuns: „Sunt într‑o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de la mine; nu mi‑a răspuns nici prin profeți, nici prin vise. Te‑am chemat să‑mi arăți ce să fac.” 16 Samuel i‑a zis: „De ce mă întrebi pe mine, când DOMNUL S‑a îndepărtat de la tine și S‑a făcut vrăjmașul tău? 17 DOMNUL îți face așa cum îți vestisem din partea Lui; DOMNUL a rupt domnia din mâinile tale și i‑a dat‑o semenului tău – lui David. 18 Pentru că n‑ai ascultat de glasul DOMNULUI și n‑ai adus aprinderea mâniei Lui asupra lui Amalec, de aceea îți face DOMNUL lucrul acesta astăzi. 19 Ba încă DOMNUL îl va da și pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor, deci mâine tu și fiii tăi veți fi cu mine; DOMNUL va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.”
20 Îndată, Saul s‑a prăbușit la pământ cât era de lung; s-a umplut de groază din pricina cuvintelor lui Samuel și nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea. 21 Atunci femeia s-a dus la Saul și, văzându-l înspăimântat din cale afară, i‑a zis: „Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău; mi‑am pus viața în primejdie dând ascultare cuvintelor pe care mi le‑ai spus. 22 Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale: îngăduie‑mi să-ți pun înainte o bucată de pâine, ca să mănânci și să prinzi putere, căci vei porni la drum!” 23 Dar Saul s‑a împotrivit și a zis: „Nu mănânc!” Când slujitorii lui și femeia au stăruit de el, a ascultat de glasul lor: s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat. 24 Femeia avea acasă un vițel îngrășat, pe care l‑a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat și a copt azime. 25 Le‑a pus înaintea lui Saul și înaintea slujitorilor lui, și ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.