Chivotul, în țara filistenilor
1 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‑au dus din Eben‑Ezer la Așdod. 2 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, l‑au dus în templul lui Dagon și l‑au așezat lângă Dagon. 3 Oamenii din Așdod s‑au trezit a doua zi dis-de-dimineață și, iată, Dagon era căzut cu fața la pământ înaintea chivotului DOMNULUI. L‑au luat pe Dagon și l‑au pus înapoi la locul lui. 4 În dimineața zilei următoare s‑au trezit devreme și, iată, Dagon era căzut cu fața la pământ înaintea chivotului DOMNULUI; capul și mâinile lui Dagon zăceau tăiate pe prag și nu rămăsese din el decât trunchiul. 5 (De aceea, până în ziua de azi, preoții lui Dagon și toți cei ce intră în templul lui Dagon nu pășesc pe pragul lui Dagon din Așdod.)
6 Mâna DOMNULUI a apăsat asupra celor din Așdod și i‑a pustiit : atât în Așdod, cât și în ținuturile lui, i‑a lovit cu bube la șezut. 7 Când au văzut oamenii din Așdod că așa stau lucrurile, au zis: „Să nu mai rămână la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, dumnezeul nostru!” 8 Au trimis vorbă, i‑au adunat la ei pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Aceștia au răspuns: „Să fie dus la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel!” Și au dus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.
9 După ce a fost dus acolo, mâna DOMNULUI a apăsat asupra cetății cu o groază foarte mare; i‑a lovit pe oamenii cetății de la mic la mare, și le‑au apărut bube la șezut. 10 Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Dar când a ajuns chivotul lui Dumnezeu la Ecron, locuitorii cetății au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi și pe poporul nostru!” 11 Au trimis vorbă și i‑au strâns pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi și pe poporul nostru!” În toată cetatea era o groază de moarte, și mâna lui Dumnezeu apăsa acolo cu multă putere. 12 Oamenii care nu muriseră erau loviți cu bube la șezut, iar strigătul cetății se înălța până la cer.