Revelațiile primite de Pavel
1 E nevoie să mă laud; nu că ar fi de vreun folos, dar voi trece totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. 2 Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost cu trupul, nu știu; dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe). 3 Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu – Dumnezeu știe) 4 a fost răpit în rai și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu‑i este îngăduit unui om să le rostească. 5 Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar , în ce mă privește, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile. 6 Și dacă aș vrea să mă laud, n‑aș părea nebun, căci aș spune adevărul, dar mă feresc, ca să nu‑mi pună nimeni în seamă altceva decât ce vede la mine sau ce aude de la mine, 7 dată fiind strălucirea acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă umflu de mândrie, mi s‑a dat o țepușă în trup, un trimis al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. 8 De trei ori L‑am rugat pe Domnul să o înlăture de la mine, 9 dar El mi‑a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască în mine. 10 De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos. Când sunt slab, atunci sunt tare.
Grija lui Pavel pentru biserica din Corint
11 Am ajuns nebun , voi m‑ați silit. Se cuvenea să primesc aprecieri din partea voastră, căci, deși nu sunt nimic, n‑am fost deloc mai prejos de acești minunați apostoli. 12 Semnele unui apostol au fost săvârșite între voi cu toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni. 13 Într‑adevăr, cu ce ați fost voi puși mai prejos decât celelalte biserici, în afara faptului că eu unul nu v‑am fost povară? O, iertați‑mi nedreptatea aceasta!
14 Iată, sunt gata să vin la voi a treia oară, dar nu vă voi fi povară, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă! De altfel, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinți, ci părinții pentru copii. 15 Și eu voi cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui cu totul pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, să fiu iubit mai puțin ? 16 Fie și‑așa! Eu, unul, nu v‑am împovărat deloc. Dar, zic ei, ca un om șiret ce sunt, v‑am luat prin vicleșug. 17 Dar am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din cei pe care i‑am trimis la voi? 18 L‑am rugat pe Tit să meargă , iar împreună cu el l‑am trimis pe fratele nostru ; a tras Tit vreun folos de la voi? N‑am umblat noi în același duh și pe aceleași urme?
19 De multă vreme vă închipuiți că vrem să ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos și toate aceste lucruri, preaiubiților, le spunem pentru zidirea voastră! 20 Căci mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc cum n‑aș vrea, iar eu să fiu găsit de voi cum n‑ați vrea. Mă tem să nu găsesc ceartă, invidie, mânii, ambiții, defăimări, bârfeli, îngâmfări, tulburări. 21 Mă tem ca , atunci când voi veni din nou, să nu mă smerească Dumnezeul meu cu privire la voi și să nu ajung să‑i plâng pe mulți din cei ce au păcătuit mai înainte și nu s‑au pocăit de necurăția, desfrâul și dezmățul la care s‑au dedat.