Amnon o necinstește pe Tamar
1 După aceea, iată ce s‑a întâmplat. Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar , și Amnon, fiul lui David, s‑a îndrăgostit de ea. 2 Atât de mare era chinul lui Amnon, încât s‑a îmbolnăvit din pricina surorii sale, Tamar, căci era fecioară, și lui Amnon i se părea cu neputință să‑i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șima , fratele lui David. Acest Ionadab era un om foarte iscusit. 4 El i‑a zis: „De ce te usuci din zi în zi, tu, fiul regelui? Nu vrei să‑mi spui?” Amnon i‑a răspuns: „O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” 5 Ionadab i‑a zis: „Culcă‑te în pat și prefă‑te că ești bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să‑i spui: «Te rog, dă‑i voie surorii mele, Tamar, să vină să‑mi dea să mănânc; să‑mi pregătească o mâncare sub ochii mei, ca s‑o văd și s‑o mănânc din mâna ei.»”
6 Amnon s‑a culcat și s‑a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să‑l vadă și Amnon i‑a zis regelui: „Te rog, dă‑i voie surorii mele, Tamar, să vină să gătească două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei!” 7 David a trimis acasă la Tamar să‑i spună: „Mergi, te rog, în casa fratelui tău Amnon și pregătește‑i de mâncare!”
8 Tamar s‑a dus la casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat‑o, a pregătit turte sub ochii lui și a copt turtele; 9 luând apoi tigaia, le‑a răsturnat înaintea lui. Dar el n‑a vrut să mănânce. Amnon a zis: „Scoateți pe toată lumea afară!” Și toată lumea a ieșit afară. 10 Atunci, Amnon i‑a zis lui Tamar: „Adu‑mi mâncarea în odaie, ca s‑o mănânc din mâna ta!” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și i le‑a dus fratelui său Amnon în odaie. 11 Când i le‑a dat să le mănânce, el a apucat‑o și i‑a zis: „Vino, soro, culcă‑te cu mine!” 12 Tamar i‑a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci așa ceva nu se face în Israel; nu face mișelia aceasta! 13 Unde mă voi duce eu pe urmă cu rușinea mea? Iar tu vei trece drept un mișel în Israel. Vorbește deci cu regele, căci nu se va împotrivi să fiu a ta!” 14 Dar el n‑a vrut să asculte de glasul ei; fiind mai puternic decât ea, a necinstit‑o , culcându‑se cu ea.
15 Apoi Amnon a fost cuprins de o mare ură împotriva ei; mai mare era ura cu care o ura decât dragostea cu care o iubise. Și Amnon i‑a zis: „Haide, du‑te!” 16 Tamar i‑a răspuns: „Nu, căci, dacă m-ai izgoni, ar fi un rău mai mare decât cel pe care mi l‑ai făcut!” El însă n‑a vrut s‑o asculte. 17 L‑a chemat pe tânărul care‑i slujea și i‑a zis: „Dați‑o afară pe femeia asta! Și încuie ușa în urma ei!” 18 (Ea purta o haină lungă, cu mâneci , cum obișnuiau să poarte fetele regelui care erau fecioare.) Slujitorul lui Amnon a dat‑o afară și a încuiat ușa în urma ei. 19 Tamar și‑a presărat țărână pe cap și și‑a sfâșiat haina lungă pe care o purta; și‑a pus mâna pe cap și a plecat țipând.
20 Fratele ei Absalom i‑a zis: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, soro, taci! E fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta!” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21 Regele David a aflat toate aceste lucruri și s‑a mâniat foarte tare. 22 Absalom nu i‑a spus lui Amnon nimic, nici de bine, nici de rău, dar Absalom a prins ură pe Amnon , pentru că o necinstise pe sora sa, Tamar.
Absalom îl omoară pe Amnon
23 După doi ani, pe când oamenii lui Absalom erau la Baal‑Hațor, lângă Efraim, pentru tunsul oilor , Absalom i‑a poftit pe toți fiii regelui. 24 S‑a dus la rege și i‑a zis: „Iată, robul tău are oameni la tuns oile; oare n‑ar vrea regele și slujitorii lui să vină la robul tău?” 25 Și regele i‑a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu putem veni toți, ca să nu‑ți fim povară.” Absalom a stăruit de el, dar regele n‑a vrut să se ducă și l‑a binecuvântat. 26 Absalom i‑a zis: „Dacă nu, dă‑i voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi!” Regele i‑a răspuns: „De ce să vină cu tine?” 27 Absalom a stăruit de el, și David i‑a lăsat să meargă cu el pe Amnon și pe toți fiii regelui.
28 Absalom le‑a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama: când Amnon va fi cu inima veselă din pricina vinului și când vă voi zice: «Loviți‑l pe Amnon!», să‑l omorâți! Nu vă temeți de nimic! Oare nu sunt eu cel care vă dă această poruncă? Fiți tari și curajoși!” 29 Slujitorii lui Absalom i‑au făcut lui Amnon după cum le poruncise Absalom. Toți fiii regelui s‑au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30 Pe când erau ei pe drum, a ajuns la David următorul zvon: „Absalom i‑a ucis pe toți fiii regelui și n‑a mai rămas niciunul din ei.” 31 Regele s‑a ridicat, și‑a sfâșiat hainele și s‑a culcat pe pământ. Toți slujitorii lui erau cu hainele sfâșiate. 32 Ionadab , fiul lui Șima, fratele lui David, a răspuns astfel: „Să nu creadă domnul meu că au fost uciși toți tinerii, fiii regelui, căci numai Amnon a murit, potrivit hotărârii luate de Absalom în ziua când Amnon a necinstit‑o pe sora sa, Tamar. 33 Așadar, să nu se tulbure domnul meu, regele, la gândul că toți fiii regelui au murit, căci numai Amnon a murit!” 34 (Între timp , Absalom fugise.) Tânărul care era de strajă a ridicat ochii și s‑a uitat și, iată, o mare ceată venea pe drumul din spatele lui, pe coasta muntelui. 35 Ionadab i‑a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui; se adeverește ce spunea robul tău.” 36 Tocmai când și‑a isprăvit vorba, iată, au sosit fiii regelui, care și‑au ridicat glasul și au plâns. Regele și toți slujitorii lui au plâns și ei cu mare jale. 37 Absalom a fugit și s‑a dus la Talmai , fiul lui Amihud, regele Gheșurului. Iar David îl jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Astfel, Absalom a fugit, s‑a dus la Gheșur și a rămas acolo trei ani . 39 Regele David tânjea de dorul lui Absalom , căci se împăcase cu gândul morții lui Amnon.