Răscoala lui Absalom
1 După aceea, Absalom și‑a pregătit un car și cai și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 2 Absalom se trezea dis‑de‑dimineață și stătea la marginea drumului, la poartă. Ori de câte ori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la rege pentru judecată, Absalom îl chema la el și‑i zicea: „Din care cetate ești?” După ce primea răspuns – „Slujitorul tău e din cutare seminție a lui Israel” –, 3 Absalom îi zicea: „Vezi, pricina ta este bună și întemeiată, dar nimeni din partea regelui nu te va asculta.” 4 Absalom zicea: „De m‑ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere sau o pricină de judecat ar veni la mine și i‑aș face dreptate.” 5 Când se apropia cineva să se plece înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și‑l săruta. 6 Absalom se purta în felul acesta cu toți israeliții care veneau la rege pentru judecată. Și Absalom câștiga inima oamenilor lui Israel.
7 După ce au trecut patru ani, Absalom i‑a zis regelui: „Îngăduie‑mi să merg la Hebron să împlinesc o juruință pe care I‑am făcut‑o DOMNULUI! 8 Robul tău a făcut această juruință când locuia la Gheșur, în Aram: «Dacă DOMNUL mă va aduce înapoi la Ierusalim, Îi voi sluji DOMNULUI!»” 9 Regele i‑a zis: „Du‑te în pace!” Absalom a plecat în grabă la Hebron. 10 Absalom a trimis în taină soli la toate semințiile lui Israel, zicând: „Când veți auzi sunetul șofarului, să ziceți: «Absalom s‑a făcut rege la Hebron!»” 11 Cu Absalom au plecat din Ierusalim două sute de oameni care fuseseră invitați și care l‑au însoțit în naivitatea lor, fără să bănuiască nimic. 12 Pe când aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel , ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, iar poporul care trecea de partea lui Absalom era tot mai numeros .
Fuga lui David
13 Un sol a venit la David și i‑a zis: „Inima oamenilor lui Israel s‑a întors spre Absalom!” 14 Și David le‑a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Să fugim de îndată , căci nu vom avea scăpare în fața lui Absalom! Grăbiți plecarea, ca nu cumva să dea năvală și să ne ajungă, aducând nenorocirea peste noi și trecând cetatea prin ascuțișul sabiei!” 15 Slujitorii regelui au răspuns: „Slujitorii tăi sunt gata să facă tot ce hotărăște domnul nostru, regele.” 16 Regele a ieșit urmat de toți cei din casa lui. În urmă a lăsat zece țiitoare pentru îngrijirea casei. 17 Regele a ieșit urmat de tot poporul și s‑a oprit la cea din urmă casă.
18 Toți slujitorii lui au trecut alături de el: toți cheretiții , toți peletiții și toți gatiții, în număr de șase sute de oameni, veniți din Gat după el; toți au trecut înaintea regelui. 19 Regele i‑a zis lui Itai din Gat : „De ce să vii și tu cu noi? Întoarce‑te și rămâi cu regele ! Ești străin, căci ți‑ai părăsit locul de baștină ; 20 ca ieri ai venit, și azi să te pun pe drumuri alături de noi, când nici eu nu știu unde mă duc? Întoarce‑te și ia‑i și pe frații tăi cu tine! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine !” 21 Itai i‑a răspuns regelui: „Viu este DOMNUL și viu este domnul meu, regele! În locul unde va fi domnul meu, regele, – de va fi să moară sau să trăiască –, acolo va fi și robul tău!” 22 David i‑a zis lui Itai: „Atunci vino cu noi!” Și Itai din Gat i s‑a alăturat, cu toți oamenii lui și cu toți copiii care îl însoțeau.
23 Toți cei din împrejurimi plângeau în hohote la trecerea întregului popor. Regele a trecut și el Valea Chedronului și tot poporul a trecut, apucând calea către pustiu. 24 Și, iată, Țadoc era și el acolo, și toți leviții erau cu el, purtând Chivotul Legământului cu Dumnezeu. Au pus jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 25 Regele i‑a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate! Dacă voi căpăta trecere înaintea DOMNULUI, mă va aduce înapoi și îmi va îngădui să văd din nou chivotul și locuința Lui. 26 Dar dacă va zice: «Nu‑mi găsesc plăcerea în tine», iată‑mă, să‑mi facă după cum va găsi de cuviință!” 27 Regele i‑a mai zis preotului Țadoc: „Înțelegi? Întoarce‑te în pace în cetate, cu fiul tău, Ahimaaț, și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri! 28 Luați aminte: voi aștepta în trecătorile pustiului până ce‑mi vor veni vești din partea voastră.” 29 Astfel, Țadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo.
30 David suia Muntele Măslinilor; îl suia plângând, cu capul acoperit și mergând desculț . Tot poporul care era cu el și‑a acoperit capul și suia plângând . 31 Lui David i s‑a dat de veste: „Ahitofel este printre uneltitori, alături de Absalom.” Atunci David a zis: „Zădărnicește , DOAMNE, sfaturile lui Ahitofel!” 32 Când a ajuns David în vârf, unde s‑a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată, Hușai, architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată și cu țărână pe cap. 33 David i‑a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi povară! 34 Dar dacă te vei întoarce în cetate și‑i vei zice lui Absalom: «Sunt robul tău, o, rege; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău», vei zădărnici în folosul meu sfatul lui Ahitofel. 35 Oare preoții Țadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei auzi în casa regelui să le spui preoților Țadoc și Abiatar. 36 Iată, acolo cu ei sunt cei doi fii ai lor, Ahimaaț, fiul lui Țadoc, și Ionatan, fiul lui Abiatar; prin ei îmi veți trimite tot ce veți auzi.” 37 Hușai, prietenul lui David, s‑a întors în cetate. Și Absalom a intrat în Ierusalim.