Coborârea Duhului Sfânt
1 Când a sosit Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. 2 Deodată, a venit din cer un sunet ca vuietul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde erau ei. 3 Li s‑au arătat niște limbi ca de foc, ce s‑au împărțit și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. 4 Și toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 În Ierusalim se aflau atunci iudei, oameni evlavioși din toate neamurile de sub cer. 6 Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și era nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7 Erau uimiți și se minunau, zicând: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni ? 8 Cum de îi auzim fiecare în limba în care ne‑am născut? 9 Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia , 10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, pelerini din Roma, 11 iudei sau prozeliți, cretani și arabi – îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!” 12 Toți erau uimiți și, neștiind ce să creadă, își ziceau unii altora: „Ce înseamnă aceasta?” 13 Alții își băteau joc și spuneau: „Sunt plini de must!”
Cuvântarea lui Petru
14 Atunci, Petru s‑a ridicat împreună cu cei unsprezece, și‑a înălțat glasul și le‑a zis: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și să luați aminte la cuvintele mele! 15 Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci este abia ceasul al treilea din zi. 16 Ci aceasta este ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 Așa va fi în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu:
voi turna din Duhul Meu peste orice făptură;
fiii voștri și fiicele voastre vor profeți,
tinerii voștri vor avea vedenii
și bătrânii voștri vor visa vise!
18 Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele
voi turna din Duhul Meu în zilele acelea și vor profeți.
19 Voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge, foc și nor de fum;
20 soarele se va preschimba în întuneric
și luna, în sânge,
înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucită.
21 Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.
22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile și semnele pe care le‑a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, 23 pe Acesta, predat potrivit planului și preștiinței lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor nelegiuiți; 24 pe El Dumnezeu L‑a înviat, dezlegându‑L de chinurile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. 25 Căci David zice despre El:
Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea ochilor mei,
căci El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26 De aceea, mi s‑a bucurat inima și mi s‑a veselit limba;
chiar și trupul meu va sălășlui în nădejde,
27 căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința Morților
și nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții
și mă vei umple de bucurie înaintea feței Tale.
29 Fraților, despre patriarhul David să‑mi fie îngăduit a spune cu îndrăzneală că a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30 Profet fiind, el a știut că Dumnezeu S‑a jurat să așeze pe tronul lui pe unul care să fie rodul coapselor lui ; 31 despre învierea lui Hristos a profețit și a vorbit el, când a zis că n‑a fost lăsat în Locuința Morților, iar trupul Lui n‑a văzut putrezirea . 32 Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, iar noi toți suntem martori ai Lui. 33 După ce S‑a înălțat la dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt , a turnat ce vedeți și auziți. 34 Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el zice:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
35 până‑i voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale!»
36 De aceea, să știe negreșit toată casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi L‑ați răstignit.”
37 Auzind ei aceste cuvinte , au fost străpunși în inimă și le‑au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” 38 Petru le‑a răspuns: „Pocăiți‑vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Sfântului Duh! 39 Căci făgăduința este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei de departe, oricâți va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” 40 Și cu multe alte cuvinte îi sfătuia și‑i îndemna, zicând: „Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații strâmbe!” 41 Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea s‑au adăugat cam trei mii de suflete.
Viața primei comunități creștine
42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43 Fiecare suflet era plin de teamă, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44 Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau totul în comun. 45 Își vindeau proprietățile și averile și le împărțeau tuturor, după nevoia fiecăruia. 46 În fiecare zi mergeau toți într‑un cuget la Templu, frângeau pâinea în case și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.