Cei șapte diaconi
1 În zilele acelea, când s‑a înmulțit numărul ucenicilor , evreii vorbitori de greacă au început să cârtească împotriva evreilor din Ierusalim pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea hranei zilnice. 2 Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit ca noi să lăsăm deoparte Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. 3 Căutați printre voi, fraților, șapte bărbați cu nume bun, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să‑i punem în lucrarea aceasta, 4 iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului!” 5 Vorbirea aceasta a fost pe placul întregii mulțimi. I‑au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip , pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae , un prozelit din Antiohia. 6 I‑au înfățișat înaintea apostolilor, care , după ce s‑au rugat, și‑au pus mâinile peste ei. 7 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, numărul ucenicilor din Ierusalim creștea foarte mult și o mare mulțime de preoți se supuneau credinței.
Ștefan, învinuit de blasfemie
8 Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. 9 S‑au ridicat unii din sinagoga numită a liberților, a cirenienilor și a alexandrinilor, împreună cu cei din Cilicia și din Asia, și au început o dispută cu Ștefan, 10 dar nu puteau ține piept înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el . 11 Atunci au tocmit în ascuns niște oameni care să zică: „Noi l‑am auzit rostind blasfemii împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.” 12 Au întărâtat poporul, pe bătrâni și pe cărturari, s‑au năpustit asupra lui, au pus mâna pe el și l‑au dus în Sinedriu. 13 Au pus martori mincinoși, care ziceau: „Omul acesta nu încetează să vorbească împotriva acestui loc sfânt și împotriva Legii. 14 L‑am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma locașul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le‑a dat Moise.” 15 Toți cei ce erau în Sinedriu și‑au ațintit privirile asupra lui Ștefan și i‑au văzut fața ca o față de înger.