Cântarea lui Moise
1 „Luați aminte , ceruri, și voi vorbi;
ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Ca ploaia să curgă învățătura mea,
ca roua să picure cuvântul meu,
ca burnița pe iarbă,
ca ropotul de ploaie pe verdeață!
3 Voi vesti Numele DOMNULUI.
Dați‑I slavă Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca ! Lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte;
Dumnezeu este credincios; în El nu‑i nedreptate ,
ci El este drept și cinstit.

5 Dar ei s‑au stricat ;
s‑au nărăvit și nu‑I mai sunt fii.
Generație strâmbă și pornită la rău,
6 așa Îl răsplătiți voi pe DOMNUL?
Popor nechibzuit și smintit,
nu este El Tatăl tău, care te‑a zidit,
te‑a făcut și te‑a întocmit?

7 Amintește‑ți de zilele din vechime,
socotește anii, neam după neam,
întreabă‑l pe tatăl tău și îți va povesti,
pe bătrânii tăi, și îți vor spune!
8 Când Cel Preaînalt le‑a împărțit moșteniri neamurilor,
când i‑a despărțit pe fiii oamenilor,
le‑a pus hotare popoarelor
după numărul fiilor lui Dumnezeu ,
9 căci partea DOMNULUI este poporul Său,
Iacov este partea Lui de moștenire.

10 L‑a găsit într‑un ținut sterp ,
în pustietăți bântuite de urlet;
l‑a înconjurat, i‑a purtat de grijă
și l‑a păzit ca pe lumina ochilor Lui.
11 Ca vulturul care își scutură cuibul,
se apleacă ocrotitor peste pui,
își întinde aripile și‑i ia,
ca să‑i poarte pe penele lui,
12 așa l‑a călăuzit DOMNUL, singur,
și nu era cu El vreun dumnezeu străin.

13 L‑a suit pe înălțimile țării,
l‑a hrănit cu roadele câmpului,
i‑a dat miere din stâncă,
untdelemn din stânca de cremene,
14 untul cirezii și laptele turmei,
grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
grâul cel mai ales;
și ai băut vin, sânge de strugure.
15 Și s‑a îngrășat Ieșurun și a azvârlit din picior.

Te‑ai îngrășat, te‑ai îngroșat și te‑ai lățit!
L‑a părăsit pe Dumnezeu, Făcătorul lui,
a nesocotit Stânca mântuirii sale.

16 I‑au stârnit gelozia prin alți dumnezei,
L‑au mâniat prin urâciuni.
17 Le‑au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu ,
unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau,
unora noi, răsăriți de curând,
de care părinții voștri nu știau.

18 Ai părăsit Stânca ce te‑a născut
și L‑ai uitat pe Dumnezeul care te‑a întocmit.

19 DOMNUL a văzut și a fost cuprins de dispreț,
S‑a mâniat pe fiii și fiicele Lui.
20 El a zis: «Îmi voi ascunde Fața de ei
și voi vedea care va fi sfârșitul lor,
căci sunt o generație stricată,
fii în care nu este credincioșie.
21 Mi‑au stârnit gelozia printr‑unul care nu este Dumnezeu,
M‑au mâniat prin deșertăciunile lor.
Le voi stârni și Eu gelozia printr‑unii care nu sunt un popor,
îi voi mânia printr‑un neam fără pricepere,
22 căci s‑a aprins focul mâniei Mele
și va arde până în străfundul Locuinței Morților,
va mistui pământul și roadele lui
și va aprinde temeliile munților.

23 Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
îi voi potopi cu toate săgețile Mele.
24 Vor fi istoviți de foame,
răpuși de molimă
și de amarnică ciumă;
Voi trimite împotriva lor colții fiarelor
și otrava târâtoarelor din țărână.
25 Afară sabia îi va lăsa fără copii,
și în case va fi groază:
pentru tânăr și fată,
pentru sugar și omul cărunt.
26 Am zis : I‑aș face fărâme,
le‑aș șterge pomenirea dintre oameni,
27 dacă nu M‑aș teme de ocara vrăjmașilor:
ca nu cumva, în răstălmăcirile lor,
dușmanii să zică: ‘Mâna noastră a biruit;
nu DOMNUL a făcut toate acestea.’

28 Ei sunt un neam care și‑a pierdut judecata
și pricepere nu se află în ei .
29 Dacă ar fi înțelepți, ar înțelege,
ar pricepe care va fi sfârșitul lor.
30 Cum ar putea unul să urmărească o mie
și doi să pună pe fugă zece mii,
dacă Stânca lor nu i‑ar fi vândut ,
dacă DOMNUL nu i‑ar fi lăsat din mână?
31 Stânca lor nu‑i asemenea Stâncii noastre
– vrăjmașii noștri pot da mărturie .
32 Vița lor este din via Sodomei
și din podgoriile Gomorei;
strugurii lor sunt struguri otrăviți,
ciorchinii lor sunt amari ca fierea;
33 venin de șerpi este vinul lor,
otravă cumplită de viperă.

34 Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine,
pecetluit în tezaurul Meu?
35 A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti
când va începe să le alunece piciorul,
căci ziua nenorocirii lor este aproape
și soarta îi va ajunge degrabă.»

36 DOMNUL Își va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că sunt sleiți de puteri
și că nu a mai rămas nici prins, nici om liber.
37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca la care căutau adăpost,
38 cei care mâncau grăsimea jertfelor lor,
care beau vinul jertfelor lor?
Să se scoale să vă ajute
și să vă fie refugiu!

39 Să știți deci că Eu, Eu sunt Acela
și nu este alt dumnezeu în afară de Mine!
Eu omor și Eu dau viață,
Eu rănesc și Eu tămăduiesc,
nu este scăpare din mâinile Mele.
40 Îmi ridic mâna spre cer
și zic: ‘Viu sunt în veci!’
41 Când voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și mâna Mea va apuca judecata,
Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei
și le voi da plata cuvenită celor ce Mă urăsc;
42 Îmi voi îmbăta săgețile cu sânge
și sabia Mea le va sfâșia carnea
– sângele celor căzuți și prinși
și capetele conducătorilor vrăjmașului.»

43 Strigați de bucurie , ceruri, împreună cu El ,
căci El răzbună sângele robilor Săi,
întoarce răzbunarea asupra dușmanilor Săi
și face ispășire pentru pământul Lui, pentru poporul Lui!”

44 Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului; Hoșea, fiul lui Nun, era cu el. 45 După ce a terminat Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le‑a zis: „Puneți‑vă în inimă toate cuvintele prin care am dat astăzi mărturie împotriva voastră: porunciți‑le fiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei legi! 47 Să nu vi se pară un cuvânt fără însemnătate, căci el este însăși viața voastră; prin cuvântul acesta vă veți lungi zilele în pământul pe care îl veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul.”
48 În aceeași zi, DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 49 „Suie‑te pe muntele acesta, Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în dreptul Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire fiilor lui Israel! 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, așa cum a murit Aaron , fratele tău, pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul fiilor lui Israel, la apele de la Meriba, la Cadeș, în pustiul Țin, și nu M‑ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel. 52 Tu vei vedea țara de departe, dar nu vei intra în țara pe care le‑o dau fiilor lui Israel.”