1 Da, mi‑am pus inima să caut toate aceste lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am văzut că oamenii drepți și cei înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât și ura. Oamenii nu știu nimic . Totul înaintea lor este deșertăciune. 2 Tuturor li se întâmplă la fel:
aceeași soartă au și cel drept, și cel nelegiuit,
și cel bun și curat, și cel necurat,
și cel ce aduce jertfă, și cel ce n‑aduce jertfă,
și cel bun, și cel păcătos,
și cel ce jură, și cel ce se teme să jure.
3 Iată răul cel mai mare din tot ce se face sub soare, și anume că aceeași soartă o au toți. De aceea este plină inima oamenilor de răutate și este nebunie în inima lor cât trăiesc, după care ajung printre cei morți. 4 Da, câtă vreme cineva se află printre cei vii, tot mai are nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.
5 Cei vii știu că vor muri,
dar cei morți nu știu nimic
și nu mai au nicio răsplată,
fiindcă până și amintirea li se uită.
6 Și dragostea lor, și ura lor,
și invidia lor au pierit demult,
iar ei niciodată nu vor mai avea parte
de tot ce se face sub soare.
7 Du‑te, mănâncă‑ți pâinea cu bucurie și bea‑ți vinul cu inimă bună, căci Dumnezeu a găsit deja plăcere în ce faci tu! 8 Hainele să‑ți fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu‑ți lipsească de pe cap! 9 Gustă viața cu nevasta pe care o iubești în timpul acestei vieți deșarte pe care ți‑a dat‑o Dumnezeu sub soare, în toate zilele tale deșarte, căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul ostenelii cu care te trudești sub soare. 10 Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci în Locuința Morților în care mergi nu mai este nici lucrare, nici socoteală, nici știință, nici înțelepciune!
11 Am mai văzut apoi sub soare
că nu cei iuți câștigă alergarea,
nu cei viteji câștigă războiul,
nu cei înțelepți câștigă pâinea,
nici cei pricepuți – bogăția,
nici cei cunoscători – favoarea,
ci toate atârnă de vremuri și de împrejurări.
12 Căci omul nu‑și cunoaște ceasul:
întocmai ca peștii prinși în mreaja înșelătoare
și ca păsările căzute în laț,
așa sunt înhățați fiii oamenilor de vremea nenorocirii,
când se abate dintr‑odată peste ei.
13 Am mai văzut și această înțelepciune sub soare și mi s‑a părut mare. 14 Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea, și a venit asupra ei un rege puternic, a împresurat‑o și a ridicat întărituri mari împotriva ei. 15 În ea se afla un om sărac înțelept, care a scăpat cetatea cu înțelepciunea lui, dar nimeni nu și‑a mai amintit de acel om sărac. 16 Atunci am zis: „Mai bună este înțelepciunea decât tăria, dar înțelepciunea săracului este disprețuită și cuvintele lui nu sunt auzite.”
17 Cuvintele înțelepților spuse în șoaptă se aud mai bine decât strigătele celui ce stăpânește peste nebuni. 18 Înțelepciunea este mai bună decât armele de război, dar un singur păcătos nimicește mult bine.