1 În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care urma să se împlinească hotărârea, adică edictul împăratului, și în care vrăjmașii iudeilor nădăjduiseră să triumfe , s‑a întâmplat tocmai dimpotrivă: iudeii au triumfat asupra vrăjmașilor lor. 2 Iudeii s‑au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să‑i piardă . Nimeni n‑a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei căzuse peste toate popoarele. 3 Și toți dregătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii și slujbașii împăratului i‑au susținut pe iudei, pentru că frica de Mardoheu căzuse asupra lor. 4 Mardoheu era mare în casa împăratului și faima lui se răspândea în toate provinciile pe măsură ce omul acesta, Mardoheu, creștea în putere . 5 Iudeii i‑au ucis cu lovituri de sabie pe toți vrăjmașii lor și i‑au nimicit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. 6 În cetatea Susa, iudeii au nimicit cinci sute de oameni, 7 între care s‑au numărat Parșandata, Dalfon, Aspata, 8 Porata, Adalia, Aridata, 9 Parmașta, Arisai, Aridai și Vaiezata, 10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. Dar de averile lor nu s‑au atins.
11 În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră uciși în cetatea Susa a ajuns la cunoștința împăratului. 12 Și împăratul i‑a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis și au nimicit în cetatea Susa cinci sute de oameni, precum și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte provincii ale împăratului? Spune‑mi care‑ți mai este cererea, și ea îți va fi împlinită! Ce mai dorești? Vei căpăta!” 13 Estera a răspuns: „Dacă împăratul găsește cu cale, să le fie îngăduit iudeilor care sunt în Susa să facă și mâine după porunca de azi, iar pe cei zece fii ai lui Haman să‑i atârne de lemn !” 14 Și împăratul a poruncit să se facă așa și să fie vestită porunca în Susa. I‑au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15 Iudeii care se aflau în Susa s‑au strâns din nou, în a paisprezecea zi a lunii Adar, și au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar de averile lor nu s‑au atins .
16 Ceilalți iudei din provinciile împăratului s‑au adunat ca să‑și apere viața și să scape de vrăjmașii lor; au omorât șaptezeci și cinci de mii din cei ce le erau vrăjmași, dar de averile lor nu s‑au atins. 17 Acestea s‑au întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a paisprezecea, iudeii s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 18 Însă iudeii care se aflau în Susa s‑au adunat în ziua a treisprezecea și a paisprezecea, iar în ziua a cincisprezecea s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 19 De aceea, iudeii de la țară, care locuiesc în cetăți fără ziduri, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăț și de sărbătoare, în care își trimit daruri de mâncare unii altora.
Sărbătoarea Purim
20 Mardoheu a scris aceste lucruri și le‑a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate provinciile împăratului Ahașveroș, de aproape și din depărtare. 21 Le poruncea să serbeze în fiecare an zilele a paisprezecea și a cincisprezecea ale lunii Adar, 22 ca zile în care iudeii căpătaseră odihnă, scăpând de vrăjmașii lor, precum și luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie și jalea lor, în zi de sărbătoare; să facă din aceste zile niște zile de ospăț și de bucurie, în care să‑și trimită daruri de mâncare unii altora și să le împartă daruri celor lipsiți.
23 Iudeii au hotărât să facă ceea ce și începuseră să facă și ce le scrisese Mardoheu. 24 Haman, agaghitul, fiul lui Hamedata, vrăjmașul tuturor iudeilor, plănuise să‑i piardă pe iudei și aruncase pur (adică sorțul) ca să‑i zdrobească și să‑i nimicească. 25 Dar când lucrul acesta a ajuns înaintea împăratului , împăratul a poruncit în scris ca planul cel rău pe care îl făcuse Haman împotriva iudeilor să se întoarcă asupra capului lui, adică să fie atârnați de lemn el și fiii lui. 26 De aceea, zilele acestea s‑au numit Purim, de la cuvântul pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori , cu cele ce văzuseră ei înșiși și cu cele ce li se întâmplaseră, 27 iudeii au luat pentru ei, pentru urmașii lor și pentru toți cei ce se vor lipi de ei hotărârea de a serba în fiecare an aceste două zile, la vremea hotărâtă, în conformitate cu cele scrise. 28 Zilele acestea sunt pomenite și sărbătorite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Și zilele acestea, Purim, nu vor fi desființate niciodată din mijlocul iudeilor, iar pomenirea acestor zile nu va înceta printre urmașii lor.
29 Împărăteasa Estera, fata lui Abihail , și iudeul Mardoheu au poruncit în scris ca să întărească această a doua scrisoare privitoare la Purim. 30 Mardoheu le‑a trimis scrisori cu urări de fericire statornică tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii ale împărăției lui Ahașveroș, 31 întărind ținerea acestor zile Purim la vremea hotărâtă, după cum le rânduiseră iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera, pentru ei și pentru urmașii lor, cu privire la zilele de post și de rugăciune. 32 Porunca Esterei a întărit cele privitoare la Purim și a fost scrisă în carte.