Cântarea de laudă
1 Atunci , Moise și fiii lui Israel I‑au cântat DOMNULUI cântarea aceasta. Ei au zis astfel:
„Îi voi cânta DOMNULUI, căci este foarte slăvit;
cal și călăreț a prăvălit în mare.
2 DOMNUL este puterea și tăria mea,
El mi‑a fost scăpare.
Acesta este Dumnezeul meu, și Îl voi lăuda;
este Dumnezeul tatălui meu, și Îl voi preamări.
3 DOMNUL este războinic ;
Numele Lui este DOMNUL.
4 A aruncat în mare carele lui Faraon și oastea lui:
luptătorii lui aleși s‑au afundat în Marea Roșie.
5 I‑au acoperit adâncurile
și au coborât în străfunduri ca o piatră.
6 Dreapta Ta, DOAMNE, a fost slăvită în tărie;
dreapta Ta, DOAMNE, a zdrobit vrăjmașul.
7 Prin mărimea măreției Tale i‑ai doborât pe potrivnicii Tăi;
Ți‑ai dezlănțuit mânia, care i‑a mistuit ca miriștea.
8 La suflarea nărilor Tale, s‑au îngrămădit apele,
talazurile au stat ca un zid
și s‑au închegat adâncurile în inima mării.
9 Vrăjmașul zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge,
voi împărți prada, mi se va împlini voia cu ei,
voi scoate sabia, și mâna mea îi va nimici!»
10 Dar Tu ai suflat cu vântul Tău, și marea i‑a acoperit;
ca plumbul s‑au afundat în apele năvalnice.
11 Cine este ca Tine între dumnezei, DOAMNE?
Cine este ca Tine, minunat în sfințenie,
temut prin faptele Tale slăvite și făcător de minuni?
12 Tu Ți‑ai întins dreapta ,
și i‑a înghițit pământul.
13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit poporul acesta pe care l‑ai izbăvit,
și prin puterea Ta îl îndrepți spre locașul sfințeniei Tale.
14 Popoarele au aflat și s‑au cutremurat:
i‑a apucat groaza pe locuitorii Filistiei,
15 s‑au înspăimântat căpeteniile Edomului
și un tremur i‑a apucat pe conducătorii Moabului.
Toți locuitorii Canaanului s‑au topit;
16 teama și spaima au căzut peste ei.
Prin măreția brațului Tău, vor amuți ca o piatră
până va trece poporul Tău, DOAMNE,
până va trece poporul pe care Ți l‑ai răscumpărat!
17 Tu îl vei aduce și‑l vei sădi pe muntele moștenirii Tale,
locul locuinței Tale, pe care Ți l‑ai pregătit, DOAMNE,
sanctuarul pe care mâinile Tale l‑au întemeiat, Stăpâne!
18 DOMNUL va împărăți în veac și în veci de veci.”
19 Căci caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat în mare, și DOMNUL a adus peste ei apele mării. Dar fiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării. 20 Maria , profetesa , sora lui Aaron, a luat în mână o tamburină, și toate femeile au venit după ea cu tamburine și jucând. 21 Maria le răspundea fiilor lui Israel :
„Îi voi cânta DOMNULUI, căci este foarte slăvit;
cal și călăreț a prăvălit în mare.”
Apele de la Mara
22 Moise l‑a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au plecat către pustiul Șur. Au mers trei zile prin pustiu, dar n‑au găsit apă. 23 Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă de acolo, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara. 24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?” 25 Moise a strigat către DOMNUL, și DOMNUL i‑a arătat un lemn; el l‑a aruncat în apă, iar apa s‑a făcut dulce. Acolo a dat DOMNUL poporului rânduieli și hotărâri și acolo l‑a pus la încercare. 26 El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte de glasul DOMNULUI, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este drept înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate rânduielile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile cu care i‑am lovit pe egipteni, căci Eu sunt DOMNUL , care te vindecă.” 27 Apoi au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și au poposit acolo, lângă apă.