Cântarea de laudă
1 Atunci
, Moise și fiii lui Israel I-au cântat DOMNULUI cântarea aceasta. Ei au zis astfel:
„Îi voi cânta
DOMNULUI, căci este foarte slăvit;
cal și călăreț a prăvălit în mare.
2 DOMNUL este puterea și tăria
mea,
El mi-a fost scăpare.
Acesta este Dumnezeul meu, și Îl voi lăuda;
este Dumnezeul tatălui
meu, și Îl voi
preamări.
3 DOMNUL este războinic
;
Numele
Lui este DOMNUL.
4 A aruncat în mare carele
lui Faraon și oastea lui:
luptătorii lui aleși
s-au afundat în Marea Roșie.
5 I-au acoperit
adâncurile
și au coborât
în străfunduri ca o piatră.
6 Dreapta
Ta, DOAMNE, a fost slăvită în tărie;
dreapta Ta, DOAMNE, a zdrobit vrăjmașul.
7 Prin mărimea măreției
Tale i-ai doborât pe potrivnicii Tăi;
Ți-ai dezlănțuit mânia, care i-a mistuit
ca
miriștea.
8 La suflarea
nărilor Tale, s-au îngrămădit apele,
talazurile
au stat ca un zid
și s-au închegat adâncurile în inima mării.
9 Vrăjmașul
zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge,
voi împărți
prada, mi se va împlini voia cu ei,
voi scoate sabia, și mâna mea îi va nimici!»
10 Dar Tu ai
suflat cu vântul Tău, și marea
i-a acoperit;
ca plumbul s-au afundat în apele năvalnice.
11 Cine
este ca Tine între dumnezei, DOAMNE?
Cine este ca Tine, minunat
în sfințenie,
temut prin faptele Tale slăvite și făcător
de minuni?
12 Tu Ți-ai întins dreapta
,
și i-a înghițit pământul.
13 Prin îndurarea Ta, Tu ai
călăuzit poporul acesta pe care l-ai izbăvit,
și prin puterea Ta îl îndrepți spre
locașul sfințeniei Tale.
14 Popoarele
au aflat și s-au cutremurat:
i-a apucat groaza
pe locuitorii Filistiei,
15 s-au înspăimântat
căpeteniile
Edomului
și un tremur i-a apucat pe
conducătorii Moabului.
Toți
locuitorii Canaanului s-au topit;
16 teama și spaima au căzut peste ei.
Prin măreția brațului Tău, vor amuți ca
o piatră
până va trece poporul Tău, DOAMNE,
până va trece poporul pe care Ți l-ai
răscumpărat!
17 Tu îl vei aduce și-l vei sădi
pe muntele moștenirii Tale,
locul locuinței Tale, pe care Ți l-ai pregătit, DOAMNE,
sanctuarul
pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Stăpâne!
18 DOMNUL
va împărăți în veac și în veci de veci.”
19 Căci caii
lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat în mare, și DOMNUL
a adus peste ei apele mării. Dar fiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării. 20 Maria
, profetesa
, sora lui Aaron, a
luat în mână o tamburină, și toate femeile au venit după ea cu
tamburine și jucând. 21 Maria le răspundea
fiilor lui Israel
:
„Îi voi cânta
DOMNULUI, căci este foarte slăvit;
cal și călăreț a prăvălit în mare.”
Apele de la Mara
22 Moise l-a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au plecat către pustiul
Șur. Au mers trei zile prin pustiu, dar n-au găsit apă. 23 Au ajuns la
Mara, dar n-au putut să bea apă de acolo, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara. 24 Poporul a cârtit
împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?” 25 Moise a strigat
către DOMNUL, și DOMNUL i-a arătat un lemn; el l-a aruncat
în apă, iar apa s-a făcut dulce. Acolo a dat DOMNUL
poporului rânduieli și hotărâri și acolo l-a pus la
încercare. 26 El a zis: „Dacă
vei asculta cu luare aminte de glasul DOMNULUI, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este drept înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate rânduielile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile
cu care i-am lovit pe egipteni, căci Eu sunt DOMNUL
, care te vindecă.” 27 Apoi au ajuns la
Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și au poposit acolo, lângă apă.