1 Iacov și‑a văzut de drum și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2 Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim .
Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau
3 Iacov a trimis înainte niște soli la Esau, fratele său, în Seir , în ținutul Edomului. 4 El le‑a dat porunca următoare: „Așa să‑i spuneți domnului meu Esau: «Așa vorbește robul tău Iacov: ‘Am locuit o vreme cu Laban și am rămas la el până acum; 5 am boi, măgari, oi, robi și roabe și trimit să se dea de știre domnului meu ca să capăt trecere în ochii tăi.’»” 6 Solii s‑au întors înapoi la Iacov și i‑au zis: „Ne‑am dus la fratele tău, la Esau; vine și el înaintea ta cu patru sute de oameni.” 7 Iacov a fost cuprins de o mare teamă și s‑a văzut la strâmtoare. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 8 și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”
9 Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! DOAMNE, care mi‑ai zis: «Întoarce‑te în țara ta și în locul tău de baștină, și voi face să‑ți meargă bine!» 10 Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat‑o robului Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul și, iată, acum fac două tabere. 11 Izbăvește‑mă , Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem ca nu cumva să vină și să ne lovească: pe mine, pe mame și pe copii! 12 Tu însuți ai zis: «Negreșit voi face să‑ți meargă bine și voi face seminția ta ca nisipul mării, care nu se poate număra de mult ce este.»”
13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el și a pus deoparte, ca dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16 Le‑a dat în grija robilor săi, turmă cu turmă, și le‑a poruncit: „Treceți înaintea mea și lăsați o depărtare între fiecare turmă!” 17 I‑a dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni Esau, fratele meu, și te va întreba: «Al cui ești, încotro te duci și a cui este turma aceasta dinaintea ta?», 18 să răspunzi: «A robului tău Iacov; este un dar trimis domnului meu Esau. Și, iată, Iacov vine el însuși în urma noastră!»” 19 Le‑a dat aceeași poruncă celui de al doilea, celui de al treilea și tuturor celor ce veneau în urma turmelor: „Așa să vorbiți domnului meu Esau când îl veți întâlni. 20 Să spuneți: «Iată, robul tău Iacov vine și el în urma noastră.»” Căci își zicea el: „Îl voi potoli cu darul care merge înaintea mea; pe urmă îl voi vedea față către față și poate că mă va primi cu bunăvoință.” 21 Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22 Tot în noaptea aceea s‑a sculat, le‑a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două slujnice și pe cei unsprezece copii ai săi și au trecut vadul Iabocului. 23 I‑a luat, i‑a trecut pârâul și a trecut apoi tot ce avea.
Lupta lui Iacov
24 Iacov însă a rămas singur. Atunci, cineva s‑a luptat cu el până în revărsatul zorilor. 25 Văzând că nu‑l poate birui, omul acela l‑a lovit la încheietura coapsei, încât lui Iacov i s‑a scrântit încheietura coapsei pe când se lupta cu el. 26 Omul i‑a zis: „Lasă‑mă să plec, căci se revarsă zorile!” Dar Iacov a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta!” 27 Acela l‑a întrebat: „Care îți este numele?” „Iacov”, a răspuns el. 28 Omul i‑a spus: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci Israel , căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai biruit!” 29 Iacov l‑a întrebat: „Spune‑mi, Te rog, numele Tău!” El a răspuns: „De ce Îmi ceri numele?” Și l‑a binecuvântat acolo. 30 Iacov a pus acelui loc numele Peniel , „căci”, a zis el, „L‑am văzut pe Dumnezeu față către față, și totuși am scăpat cu viață”. 31 Răsărea soarele când a trecut de Peniel, și Iacov mergea șchiopătând din coapsă. 32 Iată de ce, până în ziua de azi, fiii lui Israel nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Iacov a fost lovit în vâna de la încheietura coapsei.