Iosif li se face cunoscut fraților săi
1 Iosif nu s‑a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce‑l înconjurau și a strigat: „Scoateți pe toată lumea afară!” Și n‑a mai rămas nimeni cu el când li s‑a făcut cunoscut fraților săi. 2 A izbucnit în plâns, cu hohote, încât l‑au auzit egiptenii și casa lui Faraon. 3 Iosif le‑a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” Dar frații lui nu i‑au putut răspunde, căci rămăseseră înmărmuriți înaintea lui. 4 Iosif le‑a zis fraților săi: „Apropiați‑vă de mine!” Și ei s‑au apropiat. El le‑a mai zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l‑ați vândut ca să fie dus în Egipt. 5 Acum, nu vă mâhniți și nu fiți mânioși pe voi că m‑ați vândut ca să fiu adus aici, fiindcă Dumnezeu m‑a trimis înaintea voastră ca să vă scap viața. 6 Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în țară și încă cinci ani nu va fi nici arat, nici secerat. 7 Dumnezeu m‑a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze o rămășiță pe pământ și ca să vă țină în viață printr‑o mare izbăvire. 8 Așa că nu voi m‑ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m‑a făcut tată pentru Faraon, stăpân peste toată casa lui și conducătorul întregii țări a Egiptului. 9 Suiți‑vă degrabă la tatăl meu și spuneți‑i: «Așa vorbește fiul tău Iosif: ‘Dumnezeu m‑a pus stăpân peste tot Egiptul; coboară la mine și nu zăbovi! 10 Vei locui în ținutul Goșen și vei fi lângă mine împreună cu fiii tăi și fiii fiilor tăi, turmele tale și cirezile tale și tot ce este al tău. 11 Acolo îți voi purta de grijă, căci vor fi încă cinci ani de foamete, și astfel nu veți duce lipsă tu, casa ta și tot ce este al tău.’» 12 Voi vedeți cu ochii voștri, iar fratele meu Beniamin vede și el cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc. 13 Istorisiți‑i deci tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, tot ce ați văzut, și aduceți‑l aici degrabă!”
14 Apoi l‑a cuprins pe fratele său Beniamin de după gât și a plâns, iar Beniamin a plâns și el pe gâtul lui. 15 I‑a sărutat pe toți frații lui și a plâns asupra lor, iar mai apoi frații lui au putut sta de vorbă cu el.
Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor
16 Vestea s‑a răspândit în casa lui Faraon și oamenii ziceau: „Au venit frații lui Iosif!” Lucrul acesta a fost pe placul lui Faraon și al slujitorilor lui. 17 Faraon i‑a zis lui Iosif: „Spune‑le fraților tăi: «Iată ce să faceți: Încărcați‑vă animalele și plecați neîntârziat în țara Canaanului; 18 luați‑l pe tatăl vostru, precum și familiile voastre, și veniți la mine! Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea țării.» 19 Ai poruncă să le spui: «Așa să faceți! Luați‑vă din țara Egiptului căruțe pentru copiii voștri și pentru nevestele voastre; aduceți‑l pe tatăl vostru și veniți! 20 Să nu vă pară rău de lucrurile lăsate , căci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi.»”
21 Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le‑a dat căruțe, după porunca lui Faraon; le‑a dat și merinde pentru drum. 22 Le‑a dat tuturor haine de schimb, iar lui Beniamin i‑a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb. 23 Tatălui său i‑a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâu, pâine și provizii de drum pentru el. 24 Apoi le‑a dat drumul fraților săi și, pe când plecau ei, le‑a zis: „Să nu vă certați pe drum!”
25 Ei au ieșit din Egipt și au ajuns în țara Canaanului, la Iacov, tatăl lor. 26 Și i‑au spus: „Iosif încă trăiește! Mai mult, stăpânește peste toată țara Egiptului!” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu‑i credea. 27 Când însă i‑au istorisit toate cuvintele lui Iosif, tot ce le spusese, și când a văzut căruțele pe care le trimisese Iosif ca să‑l aducă, duhul lui Iacov, tatăl lor, s‑a înviorat. 28 Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif încă trăiește! Mă duc să‑l văd înainte să mor!”