Dragostea este nepărtinitoare
1 Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului ! 2 Căci, dacă intră în adunarea voastră un om purtând un inel de aur și haine scumpe și intră și un sărac în haine ponosite, 3 iar voi îi dați atenție celui ce poartă haine scumpe și‑i ziceți: „Tu stai în locul acesta bun!”, și apoi îi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Stai jos, la picioarele mele!”, 4 nu faceți voi oare deosebiri între voi și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i‑a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să‑i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care le‑a făgăduit‑o celor ce‑L iubesc? 6 Iar voi îl înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și nu ei vă târăsc la judecată? 7 Nu batjocoresc ei frumosul Nume care a fost invocat asupra voastră?
8 Dacă, în schimb, împliniți cu adevărat Legea împărătească, potrivit Scripturii – să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți – bine faceți. 9 Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege . 10 Căci cine păzește toată Legea, dar greșește într‑o singură poruncă se face vinovat de toate, 11 fiindcă Cel ce a zis: Să nu săvârșești adulter a zis și: Să nu ucizi . Acum, dacă nu săvârșești adulter, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12 Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care vor fi judecați de Legea libertății: 13 căci judecata este fără milă pentru cel ce n‑a avut milă, dar mila triumfă asupra judecății.
Credință și fapte
14 Frații mei, la ce bun să spună cineva că are credință, dacă nu are și fapte? Poate oare credința aceasta să‑l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, 16 la ce bun să le zică unul dintre voi: „Mergeți în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!” fără să le dea cele necesare trupului? 17 Tot astfel și credința: dacă n‑are fapte, este moartă în ea însăși.
18 Cineva însă ar putea zice: „Tu ai credință, iar eu am fapte.” Arată‑mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea din faptele mele ! 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și demonii cred, și se înfioară!
20 Vrei deci să înțelegi, om nesocotit, că, fără fapte, credința este zadarnică ? 21 Avraam, părintele nostru, n‑a fost el îndreptățit prin fapte când l‑a adus pe Isaac, fiul său, jertfă pe altar? 22 După cum vezi , credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. 23 Astfel s‑a împlinit Scriptura, care zice: Avraam L‑a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s‑a socotit ca dreptate și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” . 24 Vedeți, așadar, că prin fapte este îndreptățit omul, și nu numai prin credință! 25 Tot așa, desfrânata Rahav n‑a fost ea îndreptățită prin fapte când i‑a găzduit pe soli și i‑a scos afară pe alt drum? 26 După cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.