Moartea lui Lazăr
1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. 2 (Maria era aceea care L‑a uns pe Domnul cu mir și I‑a șters picioarele cu părul ei; Lazăr, fratele ei, era bolnav.) 3 Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav.” 4 Dar Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” 5 Și Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. 6 Totuși, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; 7 apoi, le‑a zis ucenicilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!” 8 „Rabbí”, I‑au zis ucenicii, „nu demult căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?” 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia. 10 Dar, dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că lumina nu este în el.” 11 După aceste vorbe, le‑a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme , dar Mă duc să‑l trezesc.” 12 Ucenicii I‑au zis: „Doamne, dacă doarme, se va face bine!” 13 (Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.) 14 Atunci, Isus le‑a spus lămurit: „Lazăr a murit! 15 Și Mă bucur că n‑am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haideți să mergem la el!” 16 Atunci, Toma, zis Geamănul, le‑a spus celorlalți ucenici: „Să mergem și noi să murim cu El!”
Isus, Învierea și Viața
17 Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. 18 Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii , 19 mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, I‑a ieșit înainte, iar Maria stătea în casă. 21 Marta I‑a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit! 22 Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.” 23 Isus i‑a zis: „Fratele tău va învia.” 24 „Știu ”, I‑a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” 25 Isus i‑a zis: „Eu sunt Învierea și Viața ! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi. 26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi aceasta?” 27 „Da, Doamne”, I‑a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
Isus plânge la mormântul lui Lazăr
28 După ce a spus aceste cuvinte, s‑a dus și a chemat‑o în taină pe sora sa, Maria, și i‑a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” 29 Maria, cum a auzit, s‑a sculat degrabă și s‑a dus la El. 30 Căci Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut‑o sculându‑se repede și ieșind, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” 32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui și I‑a zis: „Doamne , dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit!” 33 Isus, când i‑a văzut plângând pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfiorat în duhul Său și S‑a tulburat. 34 Și a zis: „Unde l‑ați pus?” „Doamne”, I‑au răspuns ei, „vino și vezi!” 35 Isus plângea . 36 Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” 37 Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
Învierea lui Lazăr
38 Isus S‑a înfiorat din nou în Sine și S‑a dus la mormânt; era o peșteră, la intrarea căreia fusese pusă o piatră. 39 „Dați piatra la o parte!” , a zis Isus. Marta, sora celui care murise, I‑a spus: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” 40 Isus i‑a zis: „Nu ți‑am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41 Au dat deci piatra la o parte [din locul unde zăcea mortul]. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M‑ai ascultat. 42 Știam că totdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur vorbesc astfel, ca să creadă că Tu M‑ai trimis.” 43 După ce a rostit aceste cuvinte, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într‑un ștergar. Isus le‑a zis: „Dezlegați‑l și lăsați‑l să meargă!”
Sinedriul hotărăște să‑L omoare pe Isus
(Matei 26:1‑5. Marcu 14:1‑2. Luca 22:1‑2)45 Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce a făcut Isus au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s‑au dus la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus. 47 Atunci , preoții de seamă și fariseii au adunat Sinedriul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni! 48 Dacă‑l lăsăm așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și vor nimici și locul nostru, și neamul.” 49 Unul din ei, Caiafa , care era mare‑preot în anul acela, le‑a zis: „Voi nu știți nimic; 50 și nici nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un om pentru popor și să nu piară tot neamul!” 51 Dar aceasta nu de la el a spus‑o, ci, fiind mare‑preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru neam. 52 Și nu numai pentru neam, ci și ca să‑i adune laolaltă pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. 53 Din ziua aceea, au hotărât să‑L omoare. 54 De aceea , Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într‑o cetate numită Efraim , și a rămas acolo împreună cu ucenicii.
Isus, așteptat în Ierusalim
55 Paștele iudeilor era aproape, și mulți oameni din ținutul acela s‑au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. 56 Îl căutau pe Isus și vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeți? Oare chiar nu va veni la sărbătoare?” 57 (Iar preoții de seamă și fariseii dăduseră porunci ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să‑L prindă.)