A noua plângere a lui Iov
1 Iov a răspuns astfel:
2 „Ce bine îi vii tu în ajutor celui neputincios!
Și ce izbăvire îi dai tu celui lipsit de tărie!
3 Cum îl mai sfătuiești tu pe cel neînțelept,
și ce belșug de minte sănătoasă dai la iveală!
4 Cui îi spui tu asemenea vorbe?
Și a cui suflare iese din tine?
5 Tremură umbrele
dedesubt,
apele și locuitorii lor.
6 Locuința Morților este descoperită
înaintea Lui,
Tărâmul Pieirii
nu are acoperiș.
7 El întinde
miazănoaptea
asupra pustiului
și spânzură pământul
pe nimic
.
8 Leagă
apele în norii Săi,
și norii nu se sparg sub greutatea lor.
9 Ascunde fața lunii pline
și Își întinde norul peste ea.
10 A trasat
cercul orizontului pe fața apelor,
ca hotar între lumină și întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină
și se înspăimântă la amenințarea Lui.
12 Prin puterea Lui a potolit
marea,
prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab
.
13 Suflarea Lui
a înseninat cerul,
și mâna Lui a străpuns șarpele
fugar.
14 Iată, acestea sunt doar marginile lucrărilor Sale,
numai șoapta care ajunge până la noi;
dar cine ar putea cuprinde cu mintea tunetul marilor Lui minuni?”