Plângere asupra sorții poporului
Alef
1 Vai, cum s‑a întunecat aurul,
cum s‑a schimbat aurul cel curat!
Cum s‑au risipit pietrele sfinte
pe la colțurile tuturor străzilor!
Bet
2 Fiii Sionului cei atât de scumpi,
care prețuiau cât greutatea lor în aur,
sunt priviți acum, vai, ca niște vase de lut
făcute de mâinile unui olar!
Ghimel
3 Șacalii își apleacă țâța
și își alăptează puii,
dar fiicele poporului meu sunt nemiloase,
ca struții din pustiu.
Dalet
4 Sugarilor li se lipește limba
de cerul gurii, de sete;
copilașii cer pâine,
dar nimeni nu le frânge o bucată.
He
5 Cei ce mâncau bucate alese
zac acum sfârșiți pe străzi;
cei crescuți în purpură
îmbrățișează acum grămada de gunoi !
Vav
6 Vina fiicei poporului meu este mai mare
decât păcatul Sodomei,
care a fost distrusă într‑o clipă,
fără a fi atinsă de mână omenească.
Zayin
7 Prinții ei erau mai albi decât neaua,
mai curați decât laptele.
Trupul le era mai roz decât mărgeanul,
iar vinele lor erau de safir.
Het
8 Dar acum sunt negri tăciune
și nu-i mai recunoști pe stradă;
pielea le este întinsă pe oase, scorojită,
uscată ca lemnul.
Tet
9 Mai bună e soarta celor răpuși de sabie
decât a celor ce pier de foame,
cărora li se scurge viața,
străpunși de lipsa roadelor câmpului!
Yod
10 Mâini de femei pline de duioșie
au ajuns să-și fiarbă copiii
ca să aibă ele de mâncare,
când a venit dezastrul fiicei poporului meu.
Kaf
11 DOMNUL Și‑a vărsat toată urgia,
a turnat mânia Lui aprinsă,
și a pus în Sion un foc
care i-a mistuit temeliile.
Lamed
12 Nu credeau împărații pământului
și niciunul din locuitorii lumii
că potrivnicul, dușmanul, va intra
pe porțile Ierusalimului.
Mem
13 Toate, din cauza păcatelor profeților săi
și a nelegiuirilor preoților săi,
care au vărsat în mijlocul cetății
sângele celor nevinovați.
Nun
14 Căpeteniile sale rătăceau pe străzi,
cu hainele mânjite de sânge,
încât nimeni nu putea
să se atingă de hainele lor.
Sameh
15 „Necurat ! La o parte!”, li se striga.
„Da-ți-vă la o parte, nu vă atingeți!”
Când fugeau pribegind, se zicea printre neamuri:
„Să nu mai locuiască aici!”
Pe
16 Fața DOMNULUI i‑a împrăștiat:
nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei.
Preoții nu mai sunt respectați
și nimeni nu are milă de bătrâni.
Ayin
17 Ni se împăienjeneau ochii
tot așteptând zadarnic ajutor!
La postul de veghe așteptam cu nerăbdare
un neam care nu ne-a izbăvit.
Țade
18 Dușmanii ne pândeau pașii ,
ca să nu mergem în piețele noastre;
se apropiase sfârșitul , ni se împliniseră zilele,
da, ne venise sfârșitul!
Qof
19 Cei ce ne urmăreau erau mai iuți
decât vulturii cerului:
ne‑au vânat pe munți,
ne-au pândit în pustiu.
Reș
20 Unsul DOMNULUI, suflarea vieții noastre ,
a fost prins în gropile lor;
el, despre care ziceam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri.”
Sin
21 Bucură‑te și veselește-te, fiica Edomului,
locuitoarea țării Uț!
Dar și la tine va ajunge paharul ;
și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
Tav
22 Fiica Sionului, pedeapsa ta s-a încheiat:
El nu te va mai trimite în exil;
dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi vina
și îți va da pe față păcatele.