Prilejurile de păcătuire
(Matei 18:6‑7Matei 21‑22. Marcu 9:42)1 Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare decât să‑l facă pe unul dintre acești micuți să păcătuiască. 3 Luați seama la voi înșivă!
Despre iertare
Dacă fratele tău păcătuiește [împotriva ta], mustră‑l , iar dacă se pocăiește, iartă‑l! 4 Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori [pe zi] se întoarce la tine și zice: «Mă căiesc», iartă‑l!”
Despre credință
5 Apostolii I‑au zis Domnului: „Mărește‑ne credința!” 6 Și Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: «Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare» și v‑ar asculta.
Slujirea în smerenie
7 Care din voi, dacă are un rob ce ară sau paște oile, îi va zice, când acesta vine de la câmp: «Vino degrabă și așază‑te la masă»? 8 Nu‑i va zice oare: «Pregătește‑mi cina, încinge‑te să‑mi slujești cât timp voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu»? 9 Îi va mulțumi el robului pentru că a făcut ce i se poruncise? [Nu cred.] 10 La fel și voi, când veți face tot ce vi s‑a poruncit, să ziceți: «Suntem robi nevrednici; am făcut ce eram datori să facem.»”
Vindecarea celor zece leproși
11 Isus mergea spre Ierusalim și a trecut prin ținutul dintre Samaria și Galileea. 12 Pe când intra într‑un sat, L‑au întâmpinat zece leproși. Ei s‑au oprit departe 13 și au strigat, zicând: „Isuse, stăpâne, ai milă de noi!” 14 Văzându‑i, Isus le‑a zis: „Mergeți și arătați‑vă preoților!” Și pe când se duceau ei, au fost curățiți. 15 Unul dintre ei, când s‑a văzut vindecat, s‑a întors, slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 A căzut la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean. 17 Isus a zis: „Nu au fost curățiți toți zece? Ceilalți nouă unde sunt ? 18 Nu s‑a găsit să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19 Apoi i‑a zis: „Ridică‑te și du‑te; credința ta te‑a mântuit!”
Venirea Împărăției lui Dumnezeu
(Matei 24:23‑28Matei 37‑41)20 Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu semne bătătoare la ochi. 21 Nu se va zice: «Iat‑o aici» sau «[Iat‑o] acolo». Căci Împărăția lui Dumnezeu este între voi.”
22 Apoi le‑a spus ucenicilor: „Vor veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, și nu veți vedea. 23 Vă vor zice: «Iată‑l acolo», «Iată‑l aici». Să nu mergeți și să nu‑i urmați. 24 Căci , după cum fulgerul strălucește și luminează cerul de la un capăt la altul, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar mai întâi trebuie să sufere mult și să fie respins de generația aceasta. 26 Cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi și în zilele Fiului Omului: 27 atunci mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în arcă, a venit potopul și i‑a nimicit pe toți. 28 Cum a fost în zilele lui Lot – când mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, 29 dar , în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc și pucioasă și i‑a nimicit pe toți – 30 la fel va fi și în ziua când Se va arăta Fiul Omului. 31 În acea zi, cine va fi pe acoperiș și își va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia! Cine va fi pe câmp, tot la fel, să nu se întoarcă înapoi! 32 Amintiți‑vă de soția lui Lot! 33 Cine va căuta să‑și scape viața o va pierde și cine o va pierde o va păstra. 34 Vă spun : în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat și celălalt va fi lăsat; 35 din două care vor măcina împreună, una va fi luată și cealaltă va fi lăsată; [ 36 din doi care vor fi la câmp, unul va fi luat și celălalt va fi lăsat.]” 37 Ucenicii L‑au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El le‑a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.”