Desfacerea căsătoriei
(Matei 19:1‑12)1 Isus a plecat de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să‑i învețe pe oameni . 2 Au venit la El niște farisei și, ca să‑L ispitească, L‑au întrebat dacă unui bărbat îi este îngăduit să‑și lase soția. 3 Drept răspuns, El le‑a zis: „Ce v‑a poruncit Moise?” 4 „Moise ”, au zis ei, „a îngăduit ca bărbatul să scrie un act de despărțire și s‑o lase .” 5 Isus le‑a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v‑a scris Moise porunca aceasta. 6 Dar, la începutul creației, parte bărbătească și parte femeiască i‑a făcut . 7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, 8 și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup . 9 Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10 În casă, ucenicii L‑au întrebat despre acest lucru. 11 El le‑a zis: „Oricine își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter împotriva ei. 12 Și dacă femeia își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.”
Binecuvântarea copilașilor
(Matei 19:13‑15. Luca 18:15‑17)13 I‑au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i‑au certat [pe cei ce îi aduceau]. 14 Când a văzut Isus acest lucru, S‑a mâniat și le‑a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!” 16 Apoi, luându‑i în brațe, i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.
Bogatul care căuta viața veșnică
(Matei 19:16‑26. Luca 18:18‑27)17 Când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L‑a întrebat: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 18 „De ce Mă numești bun?” , i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 19 Știi poruncile: să nu ucizi ; să nu săvârșești adulter ; să nu furi ; să nu depui mărturie mincinoasă ; să nu înșeli; să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta .” 20 El I‑a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea mea.” 21 Isus, uitându‑Se cu dragoste la el, i‑a zis: „Un lucru îți mai lipsește: du‑te, vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, [ia‑ți crucea] și urmează‑Mă!” 22 Întristat de aceste cuvinte, omul acela a plecat mâhnit de tot, căci avea multe averi. 23 Isus S‑a uitat în jur și le‑a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!” 24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le‑a zis: „Copii, cât de greu este [pentru cei ce se încred în avuții] să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” 26 Ucenicii erau peste măsură de uluiți și ziceau unii către alții: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27 Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putință !”
Moștenirea vieții veșnice
(Matei 19:27‑30. Luca 18:28‑30)28 Petru a început să‑I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.” 29 Isus i‑a răspuns: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, [soție,] copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie 30 și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul care vine, viața veșnică. 31 Mulți dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
Isus vestește a treia oară moartea și învierea Sa
(Matei 20:17‑19. Luca 18:31‑34)32 Se aflau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care‑L urmau erau înfricoșați. Luându‑i iarăși deoparte pe cei doisprezece, Isus a început să le vorbească despre cele ce aveau să I se întâmple: 33 „Iată, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor‑preoți și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și‑L vor da în mâinile păgânilor, 34 care își vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și‑L vor omorî; dar după trei zile va învia.”
Cererea fiilor lui Zebedei
(Matei 20:20‑28)35 Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit la El și I‑au zis: „Învățătorule, am vrea să faci pentru noi ceea ce‑Ți vom cere.” 36 El le‑a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?” 37 „Dă‑ne”, I‑au zis ei, „să stăm unul la dreapta și altul la stânga Ta când vei fi în slava Ta!” 38 Isus le‑a răspuns: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care‑l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu?” 39 „Putem”, I‑au zis ei. Și Isus le‑a răspuns: „Da, veți bea paharul pe care‑l beau Eu și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu, 40 dar a sta la dreapta sau la stânga Mea nu Eu pot da, ci este pentru cei cărora le‑a fost pregătit.” 41 Auzind aceasta, cei zece au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42 Isus i‑a chemat la El și le‑a zis: „Știți că cei priviți drept conducători ai popoarelor domnesc peste ele, iar mai‑marii lor stăpânesc asupra lor. 43 Dar între voi să nu fie așa; cine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, 44 și cine va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor! 45 Căci Fiul Omului n‑a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”
Orbul Bartimeu
(Matei 20:29‑34. Luca 18:35‑43)46 Au ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi și cu o mulțime destul de numeroasă, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea la marginea drumului [și cerșea]. 47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige și să spună: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48 Mulți îl certau ca să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49 Isus S‑a oprit și a zis: „Chemați‑l!” L‑au chemat pe orb și i‑au zis: „Îndrăznește, scoală‑te, căci te cheamă!” 50 Orbul și‑a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus. 51 Isus a luat cuvântul și i‑a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?” „Rabbuní”, I‑a răspuns orbul, „vreau să‑mi recapăt vederea!” 52 Și Isus i‑a zis: „Du‑te, credința ta te‑a mântuit!” Îndată el și‑a recăpătat vederea și a mers după El pe drum.