Legi privitoare la jertfe
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 2 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara pe care v‑o dau să o locuiți 3 și Îi veți aduce DOMNULUI o jertfă mistuită de foc, fie o ardere‑de‑tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruințe sau ca dar de bunăvoie sau la sărbătorile voastre , ca să faceți din cirezile sau turmele voastre un miros plăcut pentru DOMNUL, 4 cel ce își va aduce darul să‑I aducă DOMNULUI ca ofrandă o zecime de efă de făină aleasă frământată cu un sfert de hin de untdelemn, 5 iar de fiecare miel adus ca ardere‑de‑tot sau ca jertfă, să pregătească un sfert de hin de vin ca jertfă‑de‑băutură.
6 Pentru un berbec să aduci ca ofrandă două zecimi de efă de făină aleasă frământată cu o treime de hin de untdelemn, 7 iar pentru jertfa‑de‑băutură, o treime de hin de vin, ca un miros plăcut pentru DOMNUL.
8 Dacă aduci un vițel, fie ca ardere‑de‑tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruințe sau ca jertfă‑de‑pace pentru DOMNUL, 9 să aduci ca ofrandă, împreună cu vițelul, trei zecimi de efă de făină aleasă frământată cu o jumătate de hin de untdelemn 10 și ca jertfă‑de‑băutură o jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de un miros plăcut pentru DOMNUL.
11 Așa să se facă pentru fiecare vițel, pentru fiecare berbec și pentru fiecare miel sau ied. 12 Așa să faceți pentru fiecare vită, după numărul lor. 13 Așa să facă lucrurile acestea orice băștinaș când va aduce o ardere de un miros plăcut pentru DOMNUL. 14 Dacă un străin care locuiește la voi sau care se va găsi din neam în neam în mijlocul vostru va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut pentru DOMNUL, s‑o aducă în același fel ca voi. 15 Adunarea să aibă o singură lege, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru; aceasta să fie o rânduială veșnică din neam în neam: înaintea DOMNULUI, străinul să fie ca și voi. 16 O singură lege și o singură hotărâre să fie atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»”
Aluatul din primul seceriș
17 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 18 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara spre care vă conduc 19 și când veți mânca din pâinea țării , să aduceți mai întâi un dar ridicat pentru DOMNUL. 20 Ca dar ridicat, să aduceți o turtă din primul vostru aluat; s‑o aduceți ca pe darul ariei . 21 Din primele voastre aluaturi să luați mai întâi un dar pentru DOMNUL; așa să faceți din neam în neam.
Ispășirea păcatelor din neștiință și a celor făcute înadins
22 Dacă greșiți fără voie și nu împliniți toate poruncile acestea pe care i le‑a spus lui Moise DOMNUL, 23 tot ce v‑a poruncit DOMNUL prin Moise, din ziua când DOMNUL a poruncit și, mai apoi, din neam în neam, 24 dacă s‑a făcut ceva din greșeală și fără știrea adunării, toată adunarea să aducă un vițel ca ardere‑de‑tot de un miros plăcut pentru DOMNUL, împreună cu ofranda și jertfa sa de băutură, după rânduială; să mai aducă și un țap ca jertfă‑pentru‑păcat. 25 Preotul să facă ispășire pentru toată adunarea fiilor lui Israel, și li se va ierta, căci este din neștiință și și‑au adus darul: o jertfă mistuită de foc în cinstea DOMNULUI și o jertfă‑pentru‑păcat înaintea DOMNULUI pentru neștiința lor. 26 Li se va ierta întregii adunări a fiilor lui Israel și străinului care locuiește în mijlocul lor, căci tot poporul a fost în neștiință.
27 Dacă unul singur a păcătuit din neștiință, să aducă o capră de un an ca jertfă‑pentru‑păcat. 28 Preotul să facă ispășire pentru cel care a păcătuit din neștiință înaintea DOMNULUI; să facă ispășire pentru el, și i se va ierta. 29 Atât pentru băștinașul israelit, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor să fie aceeași lege când se face ceva din neștiință.
30 Dar , dacă cineva, fie băștinaș, fie străin, păcătuiește înadins, Îl nesocotește pe DOMNUL – acela va fi nimicit din mijlocul poporului său, 31 căci a disprețuit cuvântul DOMNULUI și a călcat porunca Lui; sufletul acela va fi nimicit negreșit, iar vina lui va fi asupra lui!»”
32 Când erau fiii lui Israel în pustiu, au găsit un bărbat strângând lemne în ziua sabatului. 33 Cei ce‑l găsiseră strângând lemne l‑au adus la Moise, la Aaron și la toată adunarea. 34 L‑au pus sub pază , căci încă nu se hotărâse ce trebuie făcut cu el. 35 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Bărbatul să fie omorât negreșit; toată adunarea să‑l ucidă cu pietre în afara taberei.” 36 Toată adunarea l‑a scos în afara taberei și l‑a ucis cu pietre. Au făcut după cum îi poruncise DOMNUL lui Moise.
Ciucurii de la veșminte
37 DOMNUL i‑a zis lui Moise astfel: 38 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le să‑și facă , din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir violet peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor. 39 Când veți avea ciucurele acesta și vă veți uita la el, să vă aduceți aminte de toate poruncile DOMNULUI, ca să le împliniți și să nu vă luați după inimile și ochii voștri, care vă atrag la desfrânare . 40 Să vă aduceți astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniți și să fiți sfinți pentru Dumnezeul vostru. 41 Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru, care v‑am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.”