Balaam rostește prima binecuvântare
1 Balaam i‑a zis lui Balac: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi aici șapte viței și șapte berbeci!” 2 Balac a făcut cum spusese Balaam, și Balac și Balaam au adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar. 3 Balaam i‑a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, și eu mă voi depărta de ea; poate că DOMNUL îmi va ieși înainte, și ce‑mi va descoperi, îți voi spune.” Și s‑a dus pe un deal golaș. 4 Dumnezeu i‑a ieșit lui Balaam înainte și Balaam I‑a zis: „Am ridicat șapte altare și am adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar.” 5 DOMNUL a pus cuvinte în gura lui Balaam și i‑a zis: „Întoarce‑te la Balac și așa să‑i vorbești!” 6 El s‑a întors la Balac și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, împreună cu toate căpeteniile Moabului.
7 Balaam și‑a rostit profeția și a zis:

„Balac m‑a adus din Aram,
regele Moabului m‑a chemat din munții Răsăritului și mi‑a spus:
«Vino și ocărăște‑mi‑l pe Iacov!
Vino și osândește‑l pe Israel!»
8 Cum să blestem eu ce n‑a blestemat Dumnezeu?
Cum să osândesc eu ce n‑a osândit DOMNUL?
9 Îl văd din vârful stâncilor,
îl privesc de pe înălțimea dealurilor:
iată, un popor care locuiește deoparte
și între neamuri nu se socotește .
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov
ori să țină socoteala unui sfert din Israel?
O, de aș muri de moartea celor drepți
și de ar fi sfârșitul meu ca al lor!”
Balaam binecuvântează a doua oară
11 Balac i‑a zis lui Balaam: „Ce mi‑ai făcut? Te‑am luat să mi‑l blestemi pe vrăjmaș, și iată că l‑ai tot binecuvântat!” 12 El a răspuns și i‑a zis: „Nu trebuie oare să spun ce‑mi pune DOMNUL în gură?” 13 Balac i‑a zis: „Te rog, vino cu mine în alt loc, de unde îl poți vedea – căci aici nu vezi decât o parte din el, nu‑l vezi întreg –, ca să mi‑l blestemi de acolo!” 14 L‑a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga, a zidit șapte altare și a adus câte un vițel și un berbec pe fiecare altar. 15 Balaam i‑a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, și eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu!” 16 DOMNUL i‑a ieșit lui Balaam înainte, i‑a pus cuvinte în gură și i‑a zis: „Întoarce‑te la Balac și așa să‑i vorbești!” 17 Balaam s‑a întors la el și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, împreună cu căpeteniile Moabului. Balac l‑a întrebat: „Ce ți‑a vorbit DOMNUL?”
18 Balaam și‑a rostit profeția și a zis:

„Scoală‑te , Balac, și ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19 Dumnezeu nu este un om, ca să mintă,
nici un fiu al omului, ca să‑I pară rău.
Ce a spus, oare nu va face?
Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
20 Iată că am primit poruncă să binecuvântez.
Da, El a binecuvântat, și eu nu pot lua înapoi.
21 El nu vede nicio fărădelege în Iacov,
nu vede nicio răutate în Israel.
DOMNUL , Dumnezeul lui, este cu el,
este înălțat ca împărat în mijlocul lui.
22 Dumnezeu , care l‑a scos din Egipt,
a fost pentru el precum coarnele bivolului .
23 Nu este descântec împotriva lui Iacov,
nici vrăjitorie împotriva lui Israel.
Acum se poate spune despre Iacov
și despre Israel: «Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!»
24 Iată un popor care se scoală ca o leoaică
și se ridică întocmai ca un leu;
nu se va culca până nu‑și va mânca prada
și nu va bea sângele celor sfâșiați.”
Balaam binecuvântează a treia oară
25 Balac i‑a zis lui Balaam: „De blestemat nu‑l blestemi, dar măcar nu‑l binecuvânta!” 26 Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balac: „Nu ți‑am spus că voi face tot ce va spune DOMNUL?” 27 Balac i‑a zis lui Balaam: „Vino , te rog, te voi duce într‑alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să mi‑l blestemi de acolo pe poporul acesta!” 28 Balac l‑a dus pe Balaam pe culmea muntelui Peor, care străjuiește pustiul . 29 Balaam i‑a zis lui Balac: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi aici șapte viței și șapte berbeci!” 30 Balac a făcut cum zisese Balaam și a adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar.