Cei doi martori
1 Apoi mi s‑a dat o trestie asemenea unui toiag și mi s‑a zis: „Scoală‑te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină acolo! 2 Dar curtea de afară a Templului las‑o afară și n‑o măsura, căci a fost dată neamurilor; și ele vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci și două de luni.
3 Iar celor doi martori ai Mei le voi da să profețească îmbrăcați în sac o mie două sute șaizeci de zile.” 4 Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. 5 Dacă vrea cineva să le facă rău, din gura lor iese un foc care îi mistuie pe vrăjmașii lor; dacă cineva vrea să le facă rău, trebuie să fie ucis în felul acesta. 6 Ei au puterea să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele când vor profeți, și au putere să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu tot felul de urgii ori de câte ori vor dori.
7 Când își vor isprăvi mărturia, fiara care se ridică din Adânc va face război cu ei, îi va birui și‑i va omorî. 8 Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde a fost răstignit și Domnul lor. 9 Și , timp de trei zile și jumătate, oameni din orice popor, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam vor privi trupurile lor moarte și nu vor da voie ca trupurile lor să fie puse în mormânt. 10 Și locuitorii pământului se vor bucura din pricina lor, se vor veseli și își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului. 11 Dar, după cele trei zile și jumătate, duh de viață de la Dumnezeu a intrat în ei și s‑au ridicat în picioare și o mare frică i‑a apucat pe cei ce i‑au văzut. 12 Și au auzit din cer un glas puternic, care le zicea: „Suiți‑vă aici!” Și s‑au suit la cer în nor , iar vrăjmașii lor i‑au văzut. 13 În ceasul acela s‑a făcut un mare cutremur și a zecea parte din cetate s‑a prăbușit. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acela , iar ceilalți s‑au îngrozit și au dat slavă Dumnezeului cerului.
14 Al doilea vai a trecut. Iată că al treilea vai vine curând.
A șaptea trâmbiță
15 Al șaptelea înger a sunat din trâmbiță. Și în cer s‑au auzit glasuri puternice, care ziceau:
„Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru
și ale Unsului Său.
Și El va împărăți în vecii vecilor.”
16 Și cei douăzeci și patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, s‑au aruncat cu fețele la pământ , I s‑au închinat lui Dumnezeu 17 și au zis:
„Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule atotputernic,
care ești și care erai [și care vii],
fiindcă ai luat puterea Ta cea mare
și ai început să împărățești!
18 Neamurile se mâniaseră,
dar a venit mânia Ta;
a venit vremea să‑i judeci pe cei morți,
să‑i răsplătești pe robii Tăi, profeții,
pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău,
pe cei mici și pe cei mari,
și să‑i prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul.”
19 Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, s‑a deschis și s‑a văzut Chivotul Legământului Său în Templul Său. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, cutremur și grindină mare.