Femeia și balaurul
1 În cer s‑a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2 Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și se chinuia să nască. 3 În cer s‑a arătat un alt semn: iată, un mare balaur roșu, cu șapte capete și zece coarne, iar pe capete – șapte diademe. 4 Cu coada trăgea a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ.
Balaurul stătea înaintea femeii care urma să nască, pentru ca , atunci când va naște, să‑i mănânce copilul. 5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El va păstori toate neamurile cu un toiag de fier . Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Lui, 6 iar femeia a fugit în pustiu, unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile.
7 Iar în cer s‑a făcut război: Mihail și îngerii lui s‑au luptat cu balaurul. Balaurul cu îngerii lui s‑au luptat și ei , 8 dar n‑au putut birui, și nu s‑a mai găsit loc pentru ei în cer. 9 Astfel , balaurul cel mare, șarpele cel vechi , numit Diavolul și Satana, cel care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. 10 Și am auzit în cer un glas tare, care zicea:
„Acum au venit mântuirea, puterea
și împărăția Dumnezeului nostru
și stăpânirea Hristosului Său,
pentru că acuzatorul fraților noștri a fost aruncat jos ,
el, care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru
zi și noapte.
11 Ei l‑au biruit prin sângele Mielului
și prin cuvântul mărturiei lor
și nu și‑au iubit viața până la moarte.
12 De aceea bucurați‑vă , ceruri
și voi, care locuiți în ceruri!
Vai de voi , pământ și mare!
Căci Diavolul s‑a coborât la voi
cuprins de o mânie mare,
fiindcă știe că are puțină vreme.”
13 Când s‑a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să o urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Și femeii i‑au fost date cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul pregătit pentru ea, unde este hrănită o vreme, vremi și o jumătate de vreme , departe de fața șarpelui. 15 Atunci, șarpele a aruncat în urma femeii apă din gură ca un râu, ca s‑o ia râul. 16 Dar pământul i‑a venit în ajutor femeii: pământul și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase balaurul din gură. 17 Balaurul s‑a mâniat pe femeie și s‑a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos.
18 Apoi a stat pe nisipul mării.