Mielul și cei răscumpărați
1 Apoi m‑am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului și împreună cu El erau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. 2 Și am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca bubuitul unui tunet puternic; și glasul pe care l‑am auzit era ca al celor ce cântă cu harfa . 3 Cântau o cântare nouă înaintea tronului, a celor patru făpturi vii și a bătrânilor. Și nimeni nu putea să învețe cântarea în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ.
4 Aceștia nu s‑au întinat cu femei, căci sunt feciori , și‑L urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca prim rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5 Și în gura lor nu s‑a găsit minciună , căci sunt fără vină.
Mesajul celor trei îngeri
6 Și am văzut un alt înger, care zbura cu o Evanghelie veșnică în înaltul cerului ca s‑o vestească locuitorilor pământului, de orice neam, din orice seminție, de orice limbă și din orice popor. 7 El zicea cu glas tare:
„Temeți‑vă de Dumnezeu și dați‑I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați‑vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”
8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, care a zis:
„A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a dat de băut tuturor neamurilor din vinul desfrâului ei pătimaș!”
9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, care a zis cu glas tare:
„Dacă se închină cineva fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei Lui, și va fi chinuit în foc și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. 11 Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n‑au odihnă cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei. 12 Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.”
13 Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: «Ferice de morții care mor în Domnul de acum încolo!»”
„Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
Cele două recolte care vestesc sfârșitul
14 Apoi m‑am uitat, și iată un nor alb; și pe nor stătea Cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită. 15 Și un alt înger a ieșit din Templu și I-a strigat cu glas tare Celui ce stătea pe nor:
„Trimite‑Ți secera și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului este copt!”
16 Atunci, Cel ce stătea pe nor Și‑a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat.
17 Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el o seceră ascuțită. 18 Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea secera ascuțită:
„Trimite‑ți secera cea ascuțită și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei s‑au copt!”
19 Atunci îngerul și‑a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Iar teascul a fost călcat în picioare în afara cetății; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie șase sute de stadii.