Căderea Babilonului
1 După aceea, am văzut coborându‑se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s‑a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare și a zis:
„A căzut, a căzut Babilonul cel mare!
A ajuns locuință a demonilor,
închisoare a oricărui duh necurat,
închisoare a oricărei păsări necurate,
închisoare a oricărei fiare necurate și respingătoare,
3 pentru că din vinul mâniei desfrâului ei
au băut toate neamurile
și împărații pământului s‑au desfrânat cu ea
și negustorii pământului prin risipa desfătării ei s‑au îmbogățit.”
4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea:
„Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu,
ca să nu fiți părtași la păcatele ei
și să nu fiți loviți cu urgiile ei!
5 Căci până la cer s‑au îngrămădit păcatele ei
și Dumnezeu Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei.
6 Răsplătiți‑i cum v‑a răsplătit și ea!
Dați‑i de două ori pentru faptele ei!
În potirul amestecat de ea turnați îndoit !
7 Pe cât s‑a slăvit și s‑a desfătat,
pe atât dați‑i chin și tânguire!
Fiindcă zice în inima ei:
«Sunt împărăteasă ,
nu sunt văduvă,
nu voi cunoaște nicidecum tânguirea.»
8 De aceea, într‑o singură zi vor veni urgiile ei:
molima, tânguirea și foametea.
Și va fi mistuită de foc,
pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat‑o, este tare.
9 Vor plânge și vor boci după ea împărații pământului, care s‑au desfrânat și s‑au desfătat cu ea, când vor vedea fumul arderii ei. 10 Vor sta departe, de teama chinului ei, și vor zice:
«Vai! vai! cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare!
Într‑un ceas ți‑a venit judecata!»
11 Negustorii pământului plâng și jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre scumpe, mărgăritare, in subțire, purpură, mătase și țesături stacojii, felurite soiuri de lemn parfumat, felurite vase de fildeș, de lemn scump, de aramă, de fier și de marmură, 13 scorțișoară, mirodenii, ierburi aromate, mir, tămâie, vin, ulei, floarea făinii, grâu, vite, oi, cai, căruțe, trupuri și suflete de oameni.
14 Și roadele râvnite de sufletul tău
s‑au dus de la tine.
Toate lucrurile alese, strălucite,
au pierit de la tine
și nicidecum nu le vei mai găsi.
15 Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s‑au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de teama chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16 și vor zice:
«Vai! vai! Cetatea cea mare,
care era îmbrăcată în in subțire,
în purpură și stacojiu,
care era împodobită cu aur,
pietre scumpe și mărgăritare!
17 Într‑un ceas s‑au prăpădit atâtea bogății!»
Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia în vreun loc, corăbieri și toți cei ce lucrează pe mare stăteau departe 18 și , când au văzut fumul arderii ei, au început să strige: «Cine mai este asemenea cetății celei mari?» 19 Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau:
«Vai! vai! Cetatea cea mare!
Toți cei ce aveau corăbii pe mare s‑au îmbogățit
în urma belșugului ei,
dar într‑un ceas a fost pustiită!»
20 Bucură‑te de ea, cerule ,
și voi , sfinților, apostolilor și profeților,
pentru că Dumnezeu a judecat‑o și v‑a făcut dreptate!”
21 Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră uriașă de moară, a aruncat‑o în mare și a zis:
„Cu așa repeziciune va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
și nu va mai fi găsit!
22 Sunetul celor ce cântă din harfă,
sunetul muzicanților,
al celor ce cântă din fluiere și trâmbițe,
nu se va mai auzi în tine.
Niciun meșter în vreun meșteșug oarecare
nu se va mai găsi la tine,
și uruitul morii
nu se va mai auzi în tine.
23 Lumina lămpii
nu va mai lumina în tine
și glasul mirelui și al miresei
nu se va mai auzi în tine,
pentru că negustorii tăi erau mai‑marii pământului,
pentru că prin vrăjitoria ta
au fost amăgite toate neamurile.”
24 Și pentru că în ea a fost găsit sângele profeților și al sfinților
și al tuturor celor ce au fost înjunghiați pe pământ.