A cincea viziune: sfeșnicul
1 Îngerul care vorbea cu mine s‑a întors și m‑a trezit cum trezești un om din somn. 2 El m‑a întrebat: „Ce vezi?”, iar eu am răspuns: „Iată, văd un sfeșnic cu totul din aur și, deasupra lui, un vas cu untdelemn și, pe el, șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului. 3 Iar lângă el sunt doi măslini , unul la dreapta vasului și altul la stânga lui.” 4 Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?” 5 Îngerul care vorbea cu mine mi‑a răspuns: „Nu știi ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” 6 Atunci, el a luat cuvântul și mi‑a zis:
„Acesta este cuvântul DOMNULUI către Zorobabel:

«Nu prin putere , nici prin tărie,
ci prin Duhul Meu», zice DOMNUL Oștirilor.
7 «Cine ești tu, munte mare ?
Înaintea lui Zorobabel, prefă-te în șes!
El va pune piatra de căpătâi
printre strigăte și urale în cinstea ei !»”

8 Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit astfel:

9 „Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta
și tot mâinile lui o vor isprăvi ;
și vei ști că DOMNUL Oștirilor M‑a trimis la voi.
10 Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe ?
Aceștia șapte se vor bucura când vor vedea
cumpăna în mâna lui Zorobabel.”
(Cei șapte sunt ochii DOMNULUI
care cutreieră tot pământul.)

11 Eu am luat cuvântul și i‑am zis: „Ce înseamnă acești doi măslini aflați la dreapta și la stânga sfeșnicului?” 12 Am luat a doua oară cuvântul și i‑am zis: „Ce sunt aceste două ramuri de măslin care își varsă uleiul auriu prin cele două țevi de aur?” 13 El mi‑a răspuns: „Nu știi ce înseamnă acestea?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” 14 Și el a zis: „Aceștia sunt cei doi unși care stau înaintea Stăpânului întregului pământ.”