Posturi și binecuvântări
1 În anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chislev. 2 Cei din Betel îi trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem‑Melec cu oamenii săi să mijlocească înaintea DOMNULUI 3 și să-i întrebe pe preoții din Casa DOMNULUI Oștirilor și pe profeți: „Trebuie să plângem în luna a cincea și să ne înfrânăm , cum am făcut-o atâția ani?”
4 Atunci, cuvântul DOMNULUI Oștirilor mi‑a vorbit astfel:
5 „Spune întregului popor din țară
și spune-le preoților astfel:
«Când ați postit și ați plâns
în luna a cincea și a șaptea
în acești șaptezeci de ani,
oare pentru Mine ați postit voi?
6 Și când mâncați și beți,
nu sunteți voi cei ce mâncați și beți?
7 Oare nu sunt acestea cuvintele pe care le‑a vestit DOMNUL prin profeții de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile vecine, iar Neghevul și Șefela erau locuite?»”
8 Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Zaharia astfel: 9 „Așa vorbește DOMNUL Oștirilor:
«Faceți judecăți drepte
și purtați‑vă cu bunătate și îndurare
unul cu altul!
10 Nu-i asupriți pe văduvă și pe orfan ,
pe străin și pe sărac
și să nu gândiți în inima voastră
nimic rău împotriva aproapelui vostru .»
11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci I-au întors spatele cu îndărătnicie și și‑au astupat urechile ca să nu audă. 12 Și‑au făcut inima de cremene, ca să nu asculte Legea, nici cuvintele pe care li le trimitea DOMNUL Oștirilor, prin Duhul Său, prin profeții de mai înainte. Astfel, DOMNUL Oștirilor S‑a aprins de o mare mânie . 13 Când chema El, ei n‑au ascultat. «De aceea, când ei au strigat, nici Eu nu am ascultat », zice DOMNUL Oștirilor. 14 «I‑am risipit printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau; țara a rămas pustiită în urma lor, încât nu mai umbla nimeni încoace și încolo; și dintr-o țară plăcută au făcut un pustiu!»”