O însurimos le Solomonohko. O suno lehko.
1 O Solomono kărdi'lo jeamîtro le Faraonosa, o thagar le Ejiptohko. Lea dă romni la šea le Faraonohkărea, thai andea la ande četatea le Davidosti, ji kana isprăvisardea ta vazdea pehko khăr, o khăr le Raiehko, thai o zîdo andai rig le Ierusalimosti.
2 O poporo či anelas jertfe dăsar pe le učimata, kă ji ando čiro kodoa či vazdinisailo sas ăkh khăr ando Anau le Raiehko.
3 O Solomono kamelas le Raies, thai nikrălas pe le buteandar lehkă daddehkă le Davidohkă. Dăsar kă nigrălas jertfe thai tămîia pel učimata.
4 O thagar gălo ando Gabaomo te anel jertfe oče, kă sas o mai baro učimos. O Solomono andea ăkh mia phabarimata dă sea po altari.
5 Ando Gabaono, o Rai sîkadi'lo ando suno le Solomonohkă reate, thai o Dell phendea lehkă: „Mang so kames te dau tu.”
6 O Solomono dea anglal: „Tu sîkadean khă barolašimos angloa robo Tiro o Davido, muŕo dadd, anda kă phirălas angla Tute ando pateaimos, ando čeačimos thai ando ujimos le illehko angla Tute; thai dean les khă šeau, kai bešel pe lehko skamin le raimahko, sar dičiol pe adesea.
7 Akana Raia, o Dell muŕo, Tu thodean Te robos te thagaril ando than mîŕă daddehko le Davidohko; thai me či sîm dăsar khă tărno, či sîm zumado.
8 O robo Tiro sî ando maškar le poporohko kai alosardean les, poporo but baro, kai našti avel sode sî, či dindo, andoa butimos lehko.
9 De ta Te robos Tirăs khă illo prinjeandimahko, kaste krisînil Te poporos, te delrigate o mišto le nasulimastar! Kă kon daštila te krisînil le poporos Tirăs, o poporo kadoa kadea baro koa dindimos!”
10 O manglimos kadoa le Solomonohko čeailea le Raies.
11 Thai o Dell phendea: „Anda kă e buti kadea mangăs, anda kă či manglean anda tute či čivava lungo, či bravalimata, či o mullimos le dušmaiengo tirăngo, ta mangăs prinjeandimos, kaste kărăs čeačimos,
12 kăraua pala o divano tiro. Daua tu khă illo xarano thai prinjeando, kadea ta nas khonikh angla tute thai čina či va mai uštela khonikh čiăkhdata sar tute.
13 Mai but, daua tu i so či manglean: bravalimata thai slava, kadea ta ando čiro tea čivavako či avela či khă thagar sar tute.
14 Thai te phirăsa ande Mîŕă droma, arakhlindoi le krisa thai le mothodimata Mîŕă, sar kărdea o Davido, o dadd tiro, lunjearaua te des.”
15 O Solomono ušti'lo. Kadoa sas sa o suno. O Solomono ammboldea pe ando Ierusalimo, thai avilo angloa chivoto le phanglimahko le Raiehko. Andea phabarimata dă sa thai jertfe naismahkă, thai dea khă baro xamos sa pehkă kanditorengă.
E kris le Solomonosti.
16 Atunčea avile dui juwlea phirditoare koa thagar, thai thode pe angla leste.
17 Iekh anda le juwlea phenelas: „Rudi ma, o rai muŕo, me thai e juwli kadea bešeas lidui ande sa kodoa khăr, thai kărdem paša late ando khăr.
18 Pala trin des, e juwli kadea kărdea i oi. Bešasas andekhthan, či khă străino nas amença ando khăr, či samas dăsar ame lidui.
19 Pai reat, o šeau kadala juwleako mullo, anda kă sutisas pe leste.
20 Oi ušti'li po maškar la reateako, lea mîŕă šeaves paša mande, ta kana sovelas ti roaba, thai sovleardea les ka pehko kolin: ta pehkă šaves, kai mullosas, sovleardea les ka muŕo kolin.
21 Dădroboitu, uštilem te dau čiuči le šaoŕs: thai dikta kă sas mullo. Dikhlem limasa sama leste dă droboitu; thai dikta kă nas o šeau muŕo, kai kărdemas les.”
22 E kolaver juwli phendea: „Ba či; o šeau muŕo sî kukoa o juvindo, ta teo šeau sî kukoa o mullo.” Ta kutea e anglal dea anglal: „Ba čiăkhdata! o šeau tiro sî kukoa o mullo, ta o šeau muŕo sî kukoa o juvindo.” Kadea dine duma on angloa thagar.
23 O thagar phendea: „Iekh mothol: „Muŕo šeau sî juvindo, ta teo šeau sî kukoa o mullo.” Thai e kolaver phenel: „Ba čiăkhdata! o šeau tiro sî kukoa o mullo, ta o šeau muŕo sî kukoa o juvindo.”
24 Pala kodea phendea: „Anen mangă khă sabia.” Andine khă sabia angloa thagar.
25 Thai o thagar phendea: „Šinen ande donde le šaves le juvindes, thai den dopaši iekhakă thai dopaši la kolavreakă.”
26 Atunčeara e juwli saveako šeau sas o juvindo, ateardea kă šindeol lako illo andoa šeaoŕo, thai phendea le thagarehkă: „Uf! muŕo rai, dela mai mišto la le šaoŕăs le juvindes, thai na mudar les!” Ta e kolaver phendea: „Te na avel či muŕo, či tiro; šinen les!”
27 Thai o thagar, lindoi o divano phendea: „Den kolakă anglal le šaoŕăs le juvindes, thai na mudarăn les. Kă oi sî lesti dei.”
28 Soa Israelo ašundea o mothodimos kai phendeasas les o thagar. Thai darai le ăl thagarestar, kă dikhline kă o xaraimos le Devllehko sas ande leste, sîkaindoi les ande sa lehkă krisa.
Căsătoria lui Solomon. Visul lui
1 Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David până și-a isprăvit de zidit casa lui, Casa Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului. 2 Poporul nu aducea jertfe decât pe înălțimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. 3 Solomon iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. 4 Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. 5 La Gabaon , Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.” 6 Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă față de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. 7 Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu David, și eu nu sunt decât un tânăr , nu sunt încercat . 8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulțimii lui. 9 Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr?!” 10 Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. 11 Și Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, 12 voi face după cuvântul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine. 13 Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine. 14 Și, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îți voi lungi zilele.” 15 Solomon s-a deșteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim și s-a înfățișat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire și a dat un ospăț tuturor slujitorilor lui.
Judecata lui Solomon
16 Atunci au venit două femei curve la împărat și s-au înfățișat înaintea lui. 17 Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut lângă ea în casă. 18 După trei zile, femeia aceasta a născut și ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. 19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, și l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. 21 Dimineața, m-am sculat să dau țâță copilului, și iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineața, și iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.” 22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Așa au vorbit ele înaintea împăratului. 23 Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Și cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’ ” 24 Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului. 25 Și împăratul a zis: „Tăiați în două copilul cel viu și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte.” 26 Atunci, femeia al cărei copil era viu a simțit că i se rupe inima pentru copil și a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu și nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiați-l!” 27 Și împăratul, luând cuvântul, a zis: „Dați celei dintâi copilul cel viu și nu-l omorâți. Ea este mama lui.” 28 Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Și s-au temut de împărat, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, povățuindu-l în judecățile lui.