E Patradi thai le anglal kărdine.
1 O Rai dea duma le Moisahkă, thai phendea:
2 „Tho mangă rigate sar sfînto orsao anglal – kardino, anda le šeave le Israelohkă, kaditi anda le manuši i anda le juvindimata: Mîŕă sî.”
3 O Moise phendea le poporohkă: „Anen tumengă godi andoa des kadoa, kana ankăstean andoa Ejipto, andoa khăr la robiako; kă vastesa zurallo ankaladea tume o Rai oçal. Te na xan manŕo dospime.
4 Ades anklen, ando šon le spikurengo.
5 Kana nigrăla tu o Rai ando čem le Kananiçengo, le Hetiçengo, le Amoriçengo, Le Xeviçengo thai le Iebusiçengo, kai solaxadea te daddengă kă delatumengă les, čem kai thavdel thud thai avdin, te nikrăs kadea kandimos ando šon kadoa.
6 Čiro dă efta des, te xas pogăči; thai ando eftato des, te avel khă govia ande pativ le Raiesti.
7 Ando čiro le efta desăngo, te xan pogăči; te na dičiol khanči tute dospime, niči xumer, pe soa mui te čemehko.
8 Te phenes atunčeara te phrallehkă: „Kadea sî o andimosgodi kolengă so kărdea o Rai anda mande, kana ankăstem andoa Ejipto.”
9 Te avel tukă sar khă semno po vast thai sar khă semno andimaskogodi po čikat maškar le iakha tiră, ka e kris le Raiesti te avel orkana ande teo mui; kă vastesa zurallo ankaladea tu o Rai andoa Ejipto.
10 Te nikrăs koadoa morthodimos koa čiro dino, baršeste ji ando bărši.
11 Kana anela tu o Rai ando čem le Kanaaniçăngo, sar solaxadea tukă thai te daddengă, thai kana dela tukă les,
12 te des le Raies orsaves anglal-kărdo, orta orsaves anglal-kărdino anda le juvindimata, kai sî te avena tu, orsavi rig muršani sî le Raiesti.
13 Te tinesparpale khă bakrišesa orsao anglal-kărdo la čiušeako, ta kana či tinesaparpale, te phagăs lesti koŕ. Te tinesparpale i orsave anglal-kărdines andai rig muršani anda te šeave.
14 Thai kana pušela tu teo šeau ande khă des: „So sî kadea buti?” te phenes lehkă: „O Rai, ankaladea me andoa Ejipto, andoa khăr la robiako;
15 thai, kă o Faraono xoleaolas thai či mukălas ame te jeastar, o Rai mudardea kata le anglal-kărdine le manušengă ji kal anglal-kărdine le juvimatăngă. Dikta sostar anau jertfa le Raiehkă orsaves anglal-kărdino andai rig e muršani, thai tinauparpale orsaves anglal-kărdino anda mîŕă šeave.
16 Te avel tukă khă sămno po vast thai khă sămno andimahko godi po čikat maškar le iakha; kă anda lehko vast oseazurallo ankaladea me o Rai andoa Ejipto.”
O phirimos karing e pustia.
17 Pala so meklea o Faraono le poporos te jealtar, o Dell či nigărdea les po drom kai jeal ando čem le Filistianengo, barem kă sas mai paše; kă phendeas o Dell: „Daštil te fal nasul le poporos dikhlindoi o mardimos, thai te amboldel ando Ejipto.
18 Ta o Dell thodea le poporos te kărăl khă roata po drom kai nigărăl karing e pustia, karing e marea e Lolli. Le šeave le Israelohkă ankăste armome andoa čem le Ejiptohko.
19 O Moise lea pesa le kokala le Iosifohkă; kă o Iosif thodeasas le šeaven le Israelohkă te solaxan, phendindoi: „Kana rodela tume o Dell, te len tumença mîŕă kokala koçal.”
20 Telearde andoa Sukoto, thai gălinetar ando Etam, kai rig le pustiosti.
21 O Rai jealas angla lende, desă ande khă tillo mavisosko, kaste sîkave lengă o drom, ta reate ande khă tillo iagako, kaste dudearăle, te jean i desă thai i reate.
22 O tillo le mavisosko či dureolas angloa poporo ando čiro le desăsko, thai či o tillo la iagako ando čiro la reateako.
Paștele și întâii născuți
1 Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 2 „Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu.” 3 Moise a zis poporului: „Aduceți-vă aminte de ziua aceasta, când ați ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncați pâine dospită. 4 Astăzi ieșiți, în luna spicelor . 5 Când te va duce Domnul în țara canaaniților, hetiților, amoriților, heviților și iebusiților, pe care a jurat părinților tăi că ți-o va da, țară unde curge lapte și miere, să ții următoarea slujbă în luna aceasta. 6 Timp de șapte zile , să mănânci azimi, și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7 În timpul celor șapte zile, să mâncați azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea țării tale. 8 Să spui atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieșit din Egipt.’ 9 Să-ți fie ca un semn pe mână și ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. 10 Să ții porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. 11 Când te va aduce Domnul în țara canaaniților, cum a jurat ție și părinților tăi, și când ți-o va da, 12 să închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. 13 Să răscumperi cu un miel pe orice întâi născut al măgăriței, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. 14 Și când te va întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’ să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15 și, fiindcă Faraon se încăpățâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâii născuți ai oamenilor până la întâii născuți ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească, și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. 16 Să-ți fie ca un semn pe mână și ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt’.”
Călătoria spre pustie
17 După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul și să se întoarcă în Egipt.” 18 Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu , să luați cu voi oasele mele de aici.” 20 Au plecat din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. 21 Domnul mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopții.