O PSALMO 141.
Khă psalmo le Davidohko.
1 Raia, me akharau Tu: av iekhatar mande!
Le sama ka muŕo mui, kana akharau Tu!
2 Sar e tămîia te avel o rudimos muŕo angla Tute,
thai sar e jertfa la reateati te avel o vazdimos mîŕă vastengo!
3 Tho, Raia, khă arakhaimos angla muŕo mui,
thai arakh o udar mîŕă ušetengo!
4 Na durear muŕo illo kal butea le nasul,
kal kărimata le došalimahkă andekhthan le manušença kai kărăn nasul,
thai te na xau anda lengă govimata!
5 Malavel ma o bibezexalo, kă lehko maladimos sî mangă lašimahko;
došavel ma, kă o došalimos lehko sî mangă sar o zetino šordo pe muŕo šero.
Te na amboldau muŕo šero pala leste:
ta o rudimos muŕo sa vazdela pe pal nasulimata lengă.
6 Kana perăna lengă krisînitorea poa lungo le kotorălebaŕăngă,
atunči ašunena le divanuri mîŕă,
thai dikhăna kă sî lengă čeaile.
7 Sar phaŕadeol thai šindeol e phuw,
kadea phaŕadeon amară kokala koa mui le mormîntohko.
8 Anda kodea, karing Tute, Raia, Devlla, orto mîŕă iakha,
Tute rodau garaimos; na mekh muŕo duxo!
9 Arakh ma le astardimasa kai tinzon mangă les on,
Thai le lopînzăndar kolengo kai kărăn nasul!
10 Te perăn kola le nasulimahkă ande pehkă phalea,
ando čiro so me skăpi!
PSALMUL 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
2 Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta
și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
3 Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
și păzește ușa buzelor mele!
4 Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
și să nu mănânc din ospețele lor!
5 Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor.
6 Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele și vor vedea că sunt plăcute.
7 Cum se brăzdează și se spintecă pământul,
așa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8 De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei
și de piedicile celor ce fac răul!
10 Să cadă cei răi în lațurile lor
în timp ce eu să scap!